Cum să te îmbraci de Paşte în trening şi pantofi de lac!?

Paştele copilăriei mele era fără iepuraşi din ciocolată, ouă vopsite în fel de fel de culori sau decorate cu abţibilduri strălucitoare. Pregătirile începeau înainte cu câteva săptămâni bune. Se scoteau covoarele din casă, se zugrăveau pereţii, toate geamurile erau spălate, iar nouă, copiilor, ne revenea sarcina de a vărui copacii din curte. Cam aşa arătau Sărbătorile Pascale în mai toate gospodăriile din satele româneşti. Şi erau cele mai frumoase momente, chiar dacă eram puşi la activităţi destul de grele pentru nişte copii de 5-6 ani. Cât despre masa de Paşte, toate pregătirile erau făcute în casă, şi n-aş putea spune că ne lipsea ceva în privinţa mâncării.

Părinţii ne cumpărau haine noi, pe care le îmbrăcam în ziua de Paşte. Pantofii de lac cu baretă erau nelipsiţi. Îi uram. An de an, fie negri, fie roşii, aveam pantofi de lac cu baretă. S-a întâmplat ca mama, înaintea unui Paşte, să ajungă în spital. O intervenţie chirurgicală, care a necesitat câteva săptămâni de spitalizare. Pentru că era prins cu drumurile la spital, iar la un moment dat căuta disperat donatori de sânge, deşi la acea vreme nu conştientizam gravitatea situaţiei, tata ne-a dus să petrecem Paştele la bunica. Ne vizita la câteva zile. Şi pentru că trebuia să respectăm tradiţia hainelor noi, i-a dat bani bunicii să ne îmbrace de Paşte. Pantofi de lac aveam, cumpăraţi din timp. Ca să nu plece „la oraş” cu două fetiţe mici după ea, bunica ne-a cumpărat ce a considerat. Ne-a luat treninguri. Şi, în ziua de Paşte, ne-a trezit devreme să ne primenim de biserică. Nu am uitat niciodată Paştele în care bunica ne-a imbrăcat, pe mine şi pe sora mea, în treninguri şi pantofi de lac cu bareta. Acum, ne amuzăm, însă în copilărie ne-am plâns ani la rând despre ţinuta pe care ne-a ales-o. Cum să te îmbraci de Paşte în trening şi pantofi de lac!? Explicaţia bunicii era simplă... „eee, maică, aşa am ştiut eu”.