Credeam că s-au trezit cu chef de muncă...

Având experienţa anilor precedenţi, am rămas uimită să observ că oamenii se înghesuie la bursa locurilor de muncă. Parcă nu-mi venea să cred că s-au trezit ei, aşa dintr-o dată, la prima oră a dimineţii, croiţi să se angajeze.

Printre coate, călcată pe picioare, mi-am făcut loc să ajung la eveniment. Cu buletinele în mână, oamenii erau nerăbdători să intre în sală. Firesc, prin prisma meseriei, curiozitatea mă împinge să-i întreb de ce se grăbesc atât de tare, doar evenimentul durează câteva ore. „Mergem să ne punem viza, doamnă! Nu ne găsim noi de muncă, trăim la ţară”. Cu alte cuvinte, ca să nu piardă ajutorul social, oamenii trebuie să facă dovada că au încercat să-şi găsească de lucru. Trist este că, cei mai mulţi dintre ei, nu au avut măcar curiozitatea să se uite pe oferta locurilor de muncă ale angajatorilor. Ar fi fost un prim pas. Din păcate, mulţi dintre ei nu vor să iasă din confortul casei. Un loc de muncă implică destule responsabilităţi. De ce să se trezească cu noaptea-n cap, să facă naveta la oraş pentru a munci, când se pot mulţumi cu acel venit minim garantat.

Trebuie menţionat că numărul asistaţilor social a scăzut mult comparativ cu anul trecut, însă mai există încă destui care, deşi buni de muncă, aşteaptă ajutor din partea statutului. Până la urmă, sprijinul financiar ar trebui acordat doar celor care într-adevăr nu au altă variantă. Sper ca, la bursa de anul viitor, toţi cei prezenţi să-şi înceapă ziua cu chef de muncă...