Sursă de inspiraţie pentru mulţi artişti şi rai al albinelor, teiul înfloreşte la final de mai, început de iunie. De sute de ani, cu florile acestui arbore s-au tratat o mulţime de boli, tocmai de aceea este recomandat să nu ratăm sezonul de cules şi să ne facem provizii pentru tot timpul anului.
„Teiul este un arbore mare, ale cărui flori au un miros atât de puternic încât atunci când sunt înflorite pot parfuma zone foarte extinse. Florile de tei sunt foarte bogate în ulei esenţial, care are efect aromoterapeutic de relaxare şi calmare, în timp ce extractele din frunze şi flori au compuşi anti-inflamatori, dar şi un foarte puternic antioxidant numit quercitină, taninuri astringente şi mucilagii cu efect calmant. Florile de tei sunt folosite în scop terapeutic, atât de către medicina ştiinţifică, dar şi de cea tradiţională, acestea fiind folosite şi în cosmetică, oferind numeroase beneficii pielii”, conform sfatulmedicului.ro.
Ceaiul de tei şi virtuţile sale
Ceaiul de tei se numără printre cele mai cunoscute şi folosite tipuri de licori vindecătoare din România. Este recomandat în răceli, gripă însoţită de febră, guturai, bronşită acută, stări de agitaţie şi anxietate. De asemenea, studiile efectuate de specialiştii din întreaga lume au arătat că ceaiul din flori de tei combate insomnia şi tratează tulburările digestive uşoare.
„Indiferent cum consumăm ceaiul de tei, ca remediu natural împotriva anumitor afecţiuni sau ca simplu aliment, mai ales dimineaţa, trebuie să ştim cum să-l preparăm pentru ca din factor de bine să nu ne devină duşman. De regulă, pentru prepararea ceaiului se foloseşte floarea bine uscată şi mărunţită. Floarea nu se fierbe niciodată. Se clocoteşte apa şi se toarnă peste floarea pusă în alt vas. Floarea de tei, o linguriţă sau un plic pentru o ceaşcă de apă clocotită, se lasă la infuzat cel mult trei, patru minute, atât cât lichidul să capete o culoare gălbuie-ruginie, după care se filtrează imediat. Când lichidul este de culoare roşie-maronie intensă, acel ceai nu se mai bea, este toxic şi face rău”, potrivit ziare.com.
Ceaiul de tei poate fi folosit şi pentru uz extern, sub formă de gargară. În acest caz, infuzia trebuie să fie mai concentrată: patru linguri de flori de tei la un sfert de litru de apă clocotită şi, pentru eficienţă maximă, planta se ţine în apă tot trei, patru minute ca şi în cazul ceaiului de băut. Infuzia pentru gargară nu trebuie să fie mai caldă decât temperatura corpului. Medicii recomandă ceaiul de tei şi pentru tratarea ochilor obosiţi, încercănaţi, iritaţi. Astfel, un bun remediu pentru aceste probleme cu care mulţi se confruntă frecvent sunt compresele cu ceai de tei, ce trebuie ţinute pe ochi în jur de un sfert de oră.
