80 de ani de la moartea lui Nicolae Titulescu, „ministrul Europei”

Unul dintre cei mai importanţi oameni ai Europei în perioada dintre cele două războaie mondiale, fiind supranumit chiar „ministru al Europei”, olteanul Nicolae Titulescu rămâne şi astăzi cel mai cunoscut şi cel mai mare diplomat român. A militat întotdeauna pentru pace şi înţelegere între popoare, încercând prin toate mijloacele să prevină cel De-al Doilea Război Mondial. Astăzi se comemorează 80 de ani de la moartea, la Paris, a celui mai de seamă om politic şi diplomat român.

Descendent dintr-o familie de moşieri, Nicolae Titulescu s-a născut la 4 martie 1882, ca fiu al magistratului Ion Titulescu, ce a deţinut succesiv funcţiile de prefect al judeţului Dolj şi preşedinte al Curţii de Apel din Craiova şi al Mariei Titulescu, una dintre nepoatele pictorului Theodor Aman. Copilăria şi-o petrece în satul Tituleşti, din judeţul Olt, unde familia sa avea o moşie întinsă, domeniu de care marele diplomat va fi ataşat toată viaţa. Intră în 1893 cu media generală 10 în clasa I a liceului Carol I din Craiova. A fost cel dintâi premiant de onoare al liceului şi cel mai strălucit elev al şcolii.
 
„După finalizarea liceului, a plecat la Paris pentru studii juridice. S-a dovedit a fi un student deosebit, obţinând şi premiul «Ernest Beaumont», ceea ce i-a conferit statutul de laureat al Facultăţii de Drept. Şederea în Franţa timp de o jumătate de deceniu i-a marcat profund personalitatea. Ca şi paşoptiştii, cu o jumătate şi mai bine de veac mai înainte, Titulescu a dobândit nu numai învăţătură, ci s-a integrat şi modului de viaţă şi comportament, ceea ce l-a ajutat întreaga viaţă a fi un om care, iubindu-şi şi slujindu-şi cu ardoare patria, să aparţină întregii umanităţi”, explică istoricul Dan Berindei în lucrarea „Locul lui Nicolae Titulescu în istoria naţională”.

Reîntoarcerea în ţară şi debutul politic

În 1905 s-a întors în ţară şi şi-a început cariera didactică la catedra de drept civil a Facultăţii din Iaşi. După susţinerea unei teze strălucite de doctorat la Paris, devine profesor la Facultatea de Drept din Bucureşti şi membru al baroului avocaţilor din Bucureşti. Începând din 1908, Titulescu a debutat în viaţa politică, în calitate de membru al Partidului Conservator Democrat, al cărui lider era marele orator şi om politic Take Ionescu, fiind ales deputat în Parlamentul României în 1912.

„Jurist înzestrat, ilustrându-se ca profesor şi apărător excelent al cauzelor ce i se încredinţau în justiţie, el s-a dovedit totodată un tânăr om politic de mare viitor. La 35 de ani, în momentele deosebit de grele ale ţării din vara anului 1917 i s-a încredinţat sarcina de ministru de Finanţe pe care n-a exercitat-o decât vreo şase luni, pentru a reveni apoi în aceeaşi funcţie doi ani mai târziu. De data aceasta, el a putut da măsura capacităţii sale procedând la o reformă integrală a finanţelor, în care a avut în vedere marile schimbări social-politice ce aveau loc, dar şi procesul de desăvârşire a unităţii statale, când se cereau unificate patru sisteme fiscale”, menţionează Dan Berindei.

Cariera diplomatică


Destinul lui Nicolae Titulescu avea să fie însă marcat de un alt domeniu, cel al politicii externe. Prodigioasa-i activitate de diplomat, căreia i se va consacra în exclusivitate, până la retragerea din viaţa politică, avea să înceapă în 1920, când a fost trimis ca delegat la Conferinţa de Pace de la Paris, fiind unul dintre mediatorii de pace după Primul Război Mondial. Vreme de două decenii, Nicolae Titulescu, om de vastă cultură, dotat cu un ascuţit spirit analitic, şi-a slujit ţara cu abnegaţie şi inegalabilă competenţă. Din 1921 a funcţionat ca reprezentant permanent al României la Liga Naţiunilor, urmând să fie ales de două ori preşedinte al acesteia în perioada 1930-1932. Nicolae Titulescu a ocupat de trei ori poziţia de Ministru al Afacerilor Străine în perioada 1928-1936. A dus o politica vie împotriva nazismului şi a regimurilor de dreapta în general, realizând pericolul pe care acestea îl reprezentau pentru siguranţa frontierelor României. În 1936, regele Carol al II-lea, aliindu-se presiunilor cercurilor de dreapta, pro-naziste, îl demite pe Titulescu din toate funcţiile, obligându-l să părăsească ţara. Stabilit în Elveţia şi apoi în Franţa, marele diplomat moare la Cannes, în martie 1941.

Muzeul Nicolae Titulescu, în judeţul Olt

Obiectiv turistic important, casa Nicolae Titulescu din localitatea olteană cu acelaşi nume unde familia diplomatului deţinea moşii întinse a servit ca loc de odihnă şi recreere pentru familia Titulescu timp de peste trei decenii. Construirea casei, pentru care a fost ales un stil specific oltenesc: patru intrări, două faţade, terase semirotunde pentru faţada dinspre râu şi terase dreptunghiulare la faţada principală, a fost finalizată în 1910.  După ce a fost lăsată prin testament Academiei Române, casa a funcţionat între 1945 şi 1949 ca bibliotecă sătească şi şcoală populară, după care a intrat în posesia mai multor instituţii. În prezent, casa „Titulescu” funcţionează ca muzeu şi se află în administrarea autorităţilor judeţene, graţie unui protocol încheiat în cursul acestui an cu o serie de reprezentanţi ai Academiei Române. La 130 de ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu, oltenii nu l-au uitat pe cel care a reprezentat cu cinste, de nenumărate ori, România. O comună, o casă memorială, şcoli, străzi, instituţii culturale, toate acestea poartă numele diplomatului oltean.