Stancu Becheanu este un exponent de seamă al ramurii negustoreşti, al cărui destin s-a desfăşurat odată cu naşterea României moderne. S-a născut în micul târg al Slatinei, în 21 mai 1826. După ce urmează cinci ani de şcoală, este dat de părinţi, ca ucenic, la un negustor din Slatina. Rămas orfan de tată la vârsta de 17 ani, Stancu Becheanu pleacă spre Bucureşti, unde a stat timp de şapte ani în serviciul negustorilor Dimitrie Gheorghiu şi Nicolae Ion, amândoi lipscani, primind leafă 350 lei aur pe an. Câţiva ani mai târziu îşi aduce mama şi fraţii în capitală şi vinde proprietăţile lăsate de tatăl său în Slatina: o prăvălie, o vie şi o casă.
„În 1851, deschide o prăvălie, împreună cu un asociat, Luca Teodorescu, aducând fiecare un capital de 10.000 de lei. După şapte ani de colaborare, iese din tovărăşie, lucrând pe cont propriu. Preocupat de modernizarea comerţului său, Stancu Becheanu mergea, personal, la Paris şi Leipzig pentru a cumpăra mărfuri corespunzătoare fiecărui sezon. La Paris, şi-a angajat un comisionar pentru achiziţionarea mărfurilor. Banii strânşi din negoţ, precum şi zestrea de 2.500 de galbeni, adusă de soţia sa, Emelina, i-au permis cumpărarea, în 1863, a două moşii. De-a lungul timpului a mai cumpărat cinci moşii şi o pădure”, explică Raisa Radu, profesor universitar, bazându-se pe datele din jurnalul lui Stancu Becheanu.
Activitatea politică
Când a atins o prosperitate deosebită, Stancu Becheanu s-a hotărât să intre în viaţa politică, din partea Partidului Liberal. A fost ales, în 1868, consilier comunal şi ajutor de primar la Bucureşti, funcţie din care a demisionat, imediat, „din cauza colegilor, nefiind oameni de bună condiţie”, după cum nota negustorul. Membru marcant al Partidului Liberal, Stancu Becheanu a făcut parte din Comitetul Executiv, activitatea sa fiind apreciată de I.C. Brătianu şi C.A. Rosetti. A fost ales deputat în trei legislaturi: 1876, 1879, 1883 şi senator, în două legislaturi: 1886 şi 1896. Camera Deputaţilor l-a ales, în 1876, alături de alte două persoane, controlor la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. În atribuţia acestor controlori intra şi păstrarea cheii de la Tezaurul Public. În acelaşi an, a fost numit în comisia pentru fixarea preţului tutunului.
„Ca parlamentar, Stancu Becheanu a cunoscut îndeaproape desfăşurarea evenimentelor din 1877-1878. O treime din paginile jurnalului este dedicată războiului de independenţă din 1877. Stancu Becheanu a făcut parte din Camera care a declarat război Turciei. Fiind însărcinat, de I.C. Brătianu, cu supravegherea furniturii de cojoace pentru armata română, în timpul războiului, Stancu Becheanu şi-a îndeplinit, cu pricepere de negustor, această misie. Jurnalul său relatează despre convenţia încheiată între guvernele român şi rus referitoare la trecerea armatei ruse prin ţara noastră. Rusia se angaja să garanteze integritatea teritorială a României, să plătească, în monedă de aur şi argint, pentru aprovizionarea armatei şi transportul pe calea ferată şi cu carele”, povesteşte Raisa Radu.
Încoronarea regelui Carol I, relatată în jurnal
Despre încoronarea, de la 10 mai 1881, a lui Carol, ca rege al României, a scris, pe larg, prezentând personalităţile străine participante, ceremonia de la Mitropolie, faptul că atât preşedinţii Camerei şi Senatului, cât şi monarhul au ţinut discursuri. Festivităţile încoronării au ţinut trei zile: în seara de 10 mai, „A fost mare iluminaţie în toată capitala. Luni, 11 mai, au plecat, de la şosea, carele alegorice, toate au defilat pe dinaintea Universităţii, unde erau regele şi regina. Pe 12 mai, pe bulevard, a defilat toată armata, apoi, la şosea, s-a dat o mare masă atât delegaţilor participanţi la încoronare, cât şi veteranilor şi soldaţilor de la 1848“, scria Stancu Becheanu în „albumul memoriabil”, cum îşi numea jurnalul.
După prezentarea acestui eveniment, însemnările din jurnal se referă doar la probleme de familie cu toate că Stancu Becheanu a fost activ în viaţa politică şi socială.
Donaţii pentru tinerii negustori
Averea dobândită i-a conferit prestigiu social, lucru dovedit prin direcţia spiritualizată pe care a dat-o unei părţi din avere, ajutând şcoli, spitale, iniţiative publice în privinţa ridicării unor monumente, între care şi statuia lui C. A. Rosetti din Bucureşti. A sprijinit cu burse tinerii comercianţi pentru continuarea studiilor în străinătate şi s-a bucurat apoi de sprijinul lor în afaceri. A fost unul dintre primii comercianţi români decoraţi cu înalte distincţii precum „Coroana României”, „Comandor” şi „Mare Ofiţer”. A fost membru fondator al Capelei Ortodoxe de la Lepzig, în care s-au făcut slujbe în limba româna, în perioada 1858-1881. Pe moşiile cumpărate, prima sa grijă era repararea, renovarea şi înzestrarea bisericilor existente. Stancu Becheanu a locuit până la moarte, în anul 1907, în casele din mahalaua Olteni, cumpărate la 1856, într-o veche zonă negustorească a oraşului.
