Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Augustin Lazăr, a activat, în perioada 1985-1986, ca procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia, însă a îndeplinit periodic şi atribuţii în Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud. Grozăvia s-a aflat recent, când un fost deţinut politic, Iulius Filip, a început să vorbească!
Practic, Lazăr examina situaţia tuturor condamnaţilor ce îndeplineau fracţia de pedeapsă pentru liberare condiţionată. Parcă îl şi văd pe Augustin Lazăr cum dădea tacticos cu degetul filele dosarelor. Era tânăr, însă de decizia lui depindea soarta deţinutului. Umiliţi şi sătui de sute de zile de carceră grea, deţinuţii politici aveau o speranţă când ştiau că dosarele lor ajung în faţa unei astfel de comisii. Însă puţini erau cei care reuşeau să iasă la prima înfăţişare în faţa acestei comisii. Câte speranţe o fi năruit Augustin Lazăr când respingea propunerea de liberare a unui deţinut!? Pixul lui Lazăr putea pune punct ororilor unui deţinut.
Eu înţeleg că şeful procurorilor români este unul care s-a jucat cumva cu destinele deţinuţilor politici. Întrebat despre subiect, Lazăr a afirmat că pedepsele cu închisoarea se executau în baza mandatelor emise în urma unor hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, iar procesele-verbale ale Comisiei pentru liberare condiţionată se trimiteau instanţei. Mai mult de atât, persoanele condamnate se puteau adresa instanţei de judecată şi în cazul unor constatări negative ale Comisiei.
Augustin Lazăr a fost evident un om al sistemului, un sistem care a reuşit să ţină în teroare aproape o jumătate de secol societatea românească.
În timp ce trecutul îl urmăreşte şi acum pe Augustin Lazăr, procurorul general a anunţat public că Dosarul Revoluţiei a fost trimis în judecată. Adică tocmai el, om al sistemului, ne vorbeşte acum despre ororile Revoluţiei şi vrea să se afle adevărul!
Caută
