N-ai cum să ţii în frâu şpaga asta despre care se tot scrie, dar degeaba. Nu ne mai revenim din cercul acesta vicios. Eu şi probabil ca mine mulţi alţii trăim din salariu. De ce ei, toţi cei care aşteaptă „micile atenţii”, nu ar putea trăi? De ce trebuie ca şpaga să te întâmpine de la intrarea în curtea spitalului?
Ştiam cum stau lucrurile, nu am fost surprinsă deloc, însă, ca de obicei, am fost dezgustată. Dezgustată de faptul că aşa este peste tot. Efectiv, spaga începe de la intrarea în curtea spitalului. Paznicii, că despre ei este vorba în această relatare, se cred şi ei nişte dumnezei mai mici, şi bineînţeles că trebuie să-i incluzi în planurile tale financiare, atunci când treci poarta spitalului. Culmea, au acelaşi mod de operare, de parcă ai zice că sunt vorbiţi. De exemplu, la Spitalul Judeţean din Craiova, „taxa” de trecere, pentru că, să ne înţelegem, altfel nu sunt locuri de parcare, este 10 lei. Imediat se găseşte locul. Tariful este în mod special pentru maşinile cu alt număr în afară de Dolj, pentru că îşi iau măsuri. Nu se ştie niciodată când într-o maşină de Dolj este vreun angajat al spitalului, care, de altfel, i-a şi filmat. Chiar un doctor de la spitalul din Craiova a făcut publice imaginile cu un portar care lua şpagă, acum vreun an de zile. Spital mare din Bucureşti, acelaşi mod. Toate maşinile cu număr de provincie sunt oprite de paznic, care te lasă să treci, ba chiar te ajută cu locul de parcare, dacă ai „taxa” pregătită.
Spaga începe de la intrarea în curtea spitalului... Aparţinătorii persoanelor aflate în suferinţă pe paturile de spital, în disperarea de a alina durerea celor dragi, sunt dispuşi să facă orice pentru ca bolnavul să aibă parte de atenţie din partea personalului medical. Iar de aici, este o altă poveste, pe care o ştie toată lumea.
Caută
