„M-am săturat până peste cap de voi, sunteţi nişte animale împuţite! Tăceţi dracului din gură, scârbelor! Nu vă convine, plecaţi! Idioate nenorocite! Alţii nu îşi iau salariile cu lunile şi voi vă plângeţi pentru câteva zile, jegoaselor! Dacă nu vă convine, căraţi-vă, aţi înţeles?! Ţărănci murdare, m-am săturat de voi! Să nu mai aud un sunet, tăceţi dracului din gură!”.
Aceste apelative nu sunt extrase din perioada Antichităţii, este sclavagismul zilelor noastre, instaurat de patronii străini, veniţi să investească în România, pentru a ne scoate din foame. De fapt, unde mai găsesc aceste specimene forţă de muncă mai ieftină ca la noi? Unde altundeva mai practică ei, aceşti patroni de societăţi de confecţii, munca la negru? Unde îşi mai tratează ei în acest mod angajaţii care fac greşeala să-şi ceară drepturile salariale pentru care au muncit?
Cazul patronului străin de la societatea de confecţii din Prahova cu siguranţă nu este singular. Astfel de situaţii, poate nu de aceeaşi gravitate, se întâmplă pe piaţa muncii. Oamenii sunt exploataţi, primesc sarcini în plus, mult peste fişa postului, n-au contracte de muncă, sunt puşi la zid sau chiar trimişi acasă, doar pentru că au îndrăzinit să-şi ceară bruma de bani pentru care muncesc.
Mulţi vor spune că este de apreciat faptul că străinii creează locuri de muncă, nimic de contestat, dar să o facă respectând legislaţia. Vreau să văd o campanie de verificare serioasă a Inspecţiei Muncii în rândul acestor societăţi. Vreau o legislaţie înăsprită. O amendă de câteva zeci de mii de lei este nimic pentru aceşti patroni, care ar merita chiar privarea de libertate pentru astfel de practici. Normal ar fi ca odată depistate astfel de cazuri, aceste exemplare să-şi piardă nu doar afacerea, ci şi libertate. Sclavagismul instaurat de ciprioţi, italieni, englezi sau alţi venetici n-ar mai trebui tolerat de legislaţie.
Caută
