Pe vremea mea, educaţia fizică era şi probă de bacalaureat. Deşi opţională, toţi elevii o alegeau, în speranţa că-şi vor putea ridica media finală, în mai toate cazurile profesorii examinatori fiind indulgenţi.
La mine n-a fost cazul! Cu o săptămână înainte de începerea examenului, am aflat că o să susţin probe la fotbal şi la gimnastică. Îmi era suficient de frică de faptul că n-o să reuşesc să duc până la capăt proba de alergare pe 100 de metri.
Ideea e că, până la urmă, la sport am luat cea mai mică notă din tot examenul, trăgându-mi media în jos, în loc să mă ridice. Am înţeles, ulterior, că am fost depunctat din cauza forţei şutului. O fi avut legătură cu faptul că mingea s-a dus uşor în aţele porţii, ca una de bowling. Eu m-am bucurat că a fost gol.
Acum vine ministrul Educaţiei, Liviu Marian Pop, şi spune că e nevoie de manuale de educaţie fizică. Primul capitol din manual este cel privind „Organizarea activităţilor motrice” şi cuprinde următoarele lecţii: „Formaţii de adunare în linie pe un rând şi pe două rânduri”, „Poziţia fundamentală stând şi derivatele acesteia”, „Alinieri în linie şi în coloană”, „Întoarceri de pe loc”, „Formarea coloanei de gimnastică”, „Pornire şi oprire din mers”, „Treceri dintr-o formaţie în alta”. Capitolul doi din manual se intitulează „Dezvoltare fizică armonioasă”, iar cel de-al treilea, „Capacitate motrică”. La capitolul patru, elevii vor învăţa despre disciplinele sportive şi la capitolul cinci, despre igiena şi protecţie individuală. „Comportamente şi atitudini” este titlul capitolului şase.
După ce a fost certat prin mediul online, ministrul a revenit declarând că elevii nu vor fi nevoiţi să citească manualele. Adică cum?
Eu îi propun domnului ministru să se dea şi teză la educaţie fizică şi sport. Să lăsăm deoparte româna, matematica, fizica, chimia, geografia şi altele! Pe de altă parte, dacă şi copiii de azi vor trage la poartă la fel de încet ca şi mine?
Caută
