Într-o comună aflată la 20 de kilometri de Slatina, preotul a pornit la pas printre localnici, solicitându-le acestora donaţii pentru biserică. Vrea bani pentru repararea lăcaşului de cult şi bate din poartă în poartă ca să strângă suma de care are nevoie. În timp ce trimisul lui Dumnezeu pe Pământ la cere oamenilor să facă donaţii, el, omul bisericii, nu a făcut niciodată un act de caritate pentru copiii sărmani ai comunităţi.
La slujba de Sfânta Maria din acest an, sute de enoriaşi din această comună olteană au adus pomană la biserică, în aminirea celor trecuţi în nefiinţă. Pâine, colaci, cozonaci, fructe, dulciuri, mâncare gătită, îmbucături alese, fiecare după posibilităţi. Preotul a strâns o cantitate impresionantă de mâncare, aşa cum se întâmplă de fiecare dată la sărbătorile mari.
Problema este că preotul nu s-a gândit niciodată să doneze măcar o parte din această mâncare copiilor nevoiaşi din comunitate. Astfel, în timp ce el le cere oamenilor să fie milostivi şi să doneze pentru biserică, preotul nu a donat niciodată nimic pentru amărăţii din comunitate, care nu au ce să mănânce.
Fiind un om al locului, preotului, care cunoşte foarte bine situaţia umblând în fiecare an cu Botezul, cu Crăciunul sau după bani pentru biserică, i-ar fi fost foarte simplu să identifice copiii amărâţi cărora să le ofere această mâncare.
Până la urmă acesta este scopul bisericii, să vină în sprijinul oamenilor, să se implice în astfel de acţiuni de ajutorare a celor nevoiaşi. Or, preotul din comuna olteană nu ştie să facă donaţii. Preferă mai bine să dea pomana porcilor săi din gospodărie decât să o ofere copiilor amărâţi din comună.
Caută
