Cu o zi înainte de Florii se strâng ramuri de salcie înmugurită, se leagă în snopi şi se duc la biserică pentru a fi sfinţite de preot. După sfinţire şi slujbă, „mâţişorii” sunt luaţi acasă şi puşi la icoane, uşi, ferestre, intrări în grajduri, fântâni şi streşini. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an şi sunt folosite de mame şi bunici pentru vindecarea diferitelor boli.
Tradiţiile şi superstiţiile acestei sărbători sunt nenumărate
În unele regiuni, oamenii îşi încing mijlocul cu crenguţe sfinţite de salcie, crezând că astfel alungă boala sau o înving cu o mai mare uşurinţă. Se spune că salcia vindecă durerea de spate şi este un antidot pentru muşcătura de şarpe.
O altă tradiţie spune că ramurile de salcie sunt aşezate înainte de culcare sub pernele fetelor nemăritate. Ele cred că vor deveni mai frumoase şi vor avea un soţ dacă fac asta.
Demult, crenguţele de salcie aşezate la icoane după Florii se aruncau vara pe foc atunci când începea o furtună pentru a se împrăştia norii ori se aşterneau în ogradă pentru a alunga grindina. Ramurile de la icoană se aşezau de către gospodar în mijlocul casei, când era vremea rea, pentru a o apăra de trăsnete.
Dacă te împărtăşeşti de Florii, îţi poţi pune o dorinţă şi ea se va îndeplini mai repede decât în altă perioadă.
În unele zone, ziua de Florii este ultima în care se poartă mărţişorul, el fiind aşezat pe un măceş sau pe crengile unui pom înflorit.
În duminica de Florii, se culeg flori ce se adună în ciubăre, ele urmând a fi folosite pentru încondeierea de ouă pentru Paşte.
Sursa: www.perfecte.ro
