Oare ăştia care nu strâng excrementele câinilor sunt tot ăia care se plâng câtă mizerie e în România!?

M-am săturat de toţi cei care se plâng în ce ţară murdară trăim, de toţi cei care arată cu degetul gunoiul de pe stradă. Dar oare nu noi suntem de vină pentru asta?

După-amiezile în zona de promenadă a oraşului sunt însufleţite de entuziasmul copiilor, care se joacă ore întregi în zona recent reabilitată din jurul statuii lui Alexandru Ioan Cuza. Asemenea multor alţi slătineni ieşiţi la plimbare, am rămas dezgustată de atitudinea unui tânăr de vreo 25 de ani. Câinele pe care-l plimba în lesă, bineînţeles fără botniţă, dar asta este o altă problemă, şi-a făcut nevoile pe platoul din centrul oraşului. Excrementele patrupedului au fost lăsate la locul cu pricina, chiar dacă cei care eram în preajmă i-am atras atenţia acelui tânăr lipsit de bun simţ să strângă mizeria.

Cum naibii să laşi rahatul de câine în plină strădă? Trebuie să fii chiar nesimţit să pleci cu câţelul la plimbare, fără să-ţi iei la tine o punguţă şi mănuşi să strângi mizeria, în cazul în care pe animăluţul tău de companie îl apucă nevoile. Din păcate, există şi astfel de oameni certaţi cu regulile bunului simţ. Ca să nu mai spun că mai sunt unii care aruncă ambalaje de dulciuri pe stradă, chiar dacă tomberonul e la doar un pas. Şi cu toţii auzim, în stânga şi în dreapta, câtă mizerie poate fi în România. Sigur, atunci când aştepţi să strângă alţii după tine, normal că este.

Mă întreb, după acel incident neplăcut, oare ăştia care nu strâng excrementele câinilor sunt tot ăia care se plâng câtă mizerie e în România!?