Preşedintele a zis „sunt aproape hotărât”, atunci când a fost întrebat dacă va cere organizarea unui referendum în acelaşi timp cu alegerile europarlamentare. Eu nu înţeleg ce înseamnă asta, face sau nu? Declaraţia pare desprinsă dintr-o piesă a lui Eugen Ionescu în care un personaj se ducea „să moară puţin”. Oricum, declaraţia este tipică pentru Iohannis şi îi înţeleg substratul.
Preşedintele a aruncat informaţia în spaţiul public să vadă cum reacţionează bulele. Dacă va primi un semnal pozitiv, va merge înainte. E de înţeles campania deşănţată de PR a şefului statului. Oricine s-ar da peste cap doar-doar să mai prindă încă un mandat călduţ de cinci ani, cu deplasări şi vacanţe lunare, mandat urmat de o pensie călduţă, cu sepepist şi casă de la stat.
Dacă, totuşi, îi va da înainte cu referendumul ăsta, Iohannis s-ar putea trezi în mână cu un cartof fierbinte, în primul rând pentru că nu se va întruni cvorumul necesar validării plebiscitului, indiferent de rezultat. Dacă nu ştiţi, legislaţia cere o prezenţă de 30 la sută pentru validarea unui referndum. Or, ştim bine că europarlamentarele n-au atras, prin tradiţie, electoratul român. În plus, din 1990 încoace, prezenţa la vot a scăzut gradual şi la celelalte alegeri. Deci, primul scenariu este că referendumul pe justiţie nu va atinge pragul de prezenţă.
Un astfel de scenariu, l-ar lovi în faţă pe Iohannis, ca apa din vasul de toaletă pe un instalator nepriceput. Să te vedem, Klause, cât curaj ai!
Caută
