Lunea Mare. A început Săptămâna Patimilor. Semnificații, obiceiuri

În creștinism, Lunea Mare (greacă: Megale Deutera) este prima zi din Săptămâna Mare, săptămâna înainte de Paști. Este precedată de Duminica Floriilor și urmată de Marțea Mare. Este a treia zi a Săptămânii Mari la ortodocși după Sâmbătă lui Lazăr și Duminică Floriilor; și a două zi a Săptămânii Mari la catolici după Duminică Floriilor.

Evangheliile prezintă câteva evenimente notabile care au avut loc, de fapt, în ziua biblică a Lunii Mari. Unele dintre cele mai notabile și ușor de recunoscut evenimente au fost miracolul smochinului blestemat (Matei 21:18-22, Marcu 11:20-26), întrebarea pusă de către preoții Templului privind autoritatea lui Iisus (Matei 21:23-27), răsturnarea meselor negustorilor din Templu (Marcu 11:15-19) și diverse parabole în funcție de care Evanghelie este citită.

În Lunea Mare se face pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob și a smochinului neroditor.

Numele de Iosif înseamnă „El (Domnul) adaugă”. Acesta a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob și primul al Rahilei.

Sfânta Scriptură ne mărturisește că într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă vești despre frații lui, care erau plecați cu oile la câmp. Frații săi erau invidioși pe acesta din momentul în care le vestise câteva vise: „Eram la câmp cu toții și legăm snopi. Snopii mei stăteau drept, iar ai voștri se plecau spre ai mei”, „se părea că soarele, luna și unsprezece stele se aplecau și se închinau în față mea”. În urma acestor descoperiri, frații săi și-au pus în gând să-l omoare.
Văzându-l de departe că vine de la casa tatălui spre ei, aceștia au zis: „Iată visătorul! Haidem să-l omorâm și să-l aruncăm într-un puț și să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visurile lui”. Însă Ruben, unul dintre frații săi, le-a zis: „Nu, să nu vărsați sânge! Aruncați-l mai bine în puțul acela din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneți pe el”. Este aruncat în puț, însă este scos de acolo pentru a fi vândut cu 30 de arginți unor negustori.
Pentru a-și acoperi fapta, frații săi au tăiat un ied, au rupt haina lui Iosif și au înmuiat-o în sânge. Seara, ajunși acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i acestuia că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică.

Lunea Mare - Smochinul neroditor

Sfântul Evanghelist Marcu vorbind despre smochinul neroditor spune: „Iar a două zi ieșind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Și văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Și a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac” (Marcu 11, 12-14), iar Sfântul Evanghelist Matei ne spune că: „Îndată s-a uscat smochinul” (Matei 21, 19).

Smochinul din marginea drumului, care era plin numai de frunze, închipuia Biserica evreiască împreună cu toți arhiereii și preoții Vechiului Testament, care erau plini numai de vorbe goale, fără faptele adevăratei credințe, fără duh de viață și fără roadele bogate pe care le caută Iisus și pe care le caută și la noi creștinii și ucenicii Bisericii Lui până la sfârșitul veacurilor.

Așa cum unui om nu-i trebuie numai umbra și frunza copacului, nici Lui Iisus nu-i trebuie creștinul care are doar formele credinței, dar e lipsit de roadele dreptății, milei și iertării.

Lunea Mare - obiceiuri


În biserici se vor oficia în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii îl „petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere. Fiecare zi are o semnificație aparte, în care credincioșii rememorează evenimentele din ultimele zile din viață pământească a Mântuitorului, înainte de Înviere.

În Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa că să iasă toate relele de peste iarnă, se văruieşte și se spală totul. „Să nu te prindă Paștele în necurăţenie, că te blesteamă casa!”

Lunea Mare - Denie

Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci/ sfaturi/ îndrumări lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învățăturile amintite în slujba Ceasurilor (ținute după rânduiala din Postul Mare), urmate de Obedniţa și de Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (zisă a sfântului Grigorie Dialogul, papa Romei).

Slujba Utreniei (numită denie) săvârșită în serile Duminicii Floriilor și a zilelor de luni și marți din Săptămâna Patimilor sunt grupate în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece fecioare (Matei 24, 1-13) care cheamă la pregătirea pentru A Două Venire a lui Hristos, căci „în mijlocul nopții vine furul”.

Sursă: sfatulparintilor.ro