O adolescentă de prin sudul judeţului a ales să-şi pună capăt zilelor. A fost găsită spânzurată, într-o anexă a gospodăriei, şi n-a mai durat mult până când ziariştii judeţului, înarmaţi cu aparate foto şi camere de luat vederi, au ajuns la porţile familiei lovite de necaz. Oamenii au zăvorât porţile şi s-au preocupat de înmormântarea fetei, care deşi alesese să plece astfel din această lume, tot merita o pomană şi o îngropăciune, chiar dacă Biserica nu acceptă sinucigaşii.
Ziariştii erau nevoiţi să se mulţumească doar cu câteva frânturi de informaţie, iar ştirea nu era aşa de ofertantă. Fata nu lăsase niciun bilet de adio şi nicio mătuşă plină de lacrimi nu venise în faţa camerei de luat vederi şi a microfonului să spună ce copil bun era defuncta. Presa nu putea afla de ce s-a spânzurat fata. Era din dragoste? Se certase cu familia? Era bolnavă?
Ziariştii au mai zăbovit câteva momente în faţa porţilor zăvorâte ale familiei îndurerate şi au plecat către redacţii. Articolele trebuiau scrise, ştirile de TV montate, aşa că nu mai era timp de pierdut. Dar ce să scrii, fără acele detalii care fac deliciul consumatorilor ştirilor de la ora cinci? Cum să câştigi publicul, fără un detaliu cutremurător din viaţa defunctei?
Două colege de breaslă, una de la TV şi alta de la un ziar, au găsit soluţia, la o ţigară. Au luat unul dintre carneţelele pe care le aveau la îndemână, au rupt o foaie, şi au aşezat câteva rânduri pe care le-au atribuit sinucigaşei. Au fotografiat/filmat „dovada” şi au trimis-o către editor, alături de un text lacrimogen. Fata ar fi spus în bilet motivul despărţirii de această lume: suferise din dragoste şi nu mai putea continua.
Falsul grosolan n-ar fi fost descoperit niciodată, însă pe dosul biletului de adio se putea observa stema unei instituţii a statului român care se ocupă, printre altele, de stingerea incendiilor. Hârtia era ruptă dintr-un carneţel împărţit jurnaliştilor la bilanţul acestei instituţii, un carneţel care n-ar fi putut să-i aparţină adolescentei, din acest sat din sudul judeţului, care a decis să se spânzure.
Atunci m-am gândit că poate nu toate poveştile sunt atât de cutremurătoare, nu toate lucrurile se întâmplă cu un motiv şi că nu toate ştirile pe care le aflu sunt reale.
Caută
