Japonezii, cooperativele şi tâmpla!

Autorităţile fac eforturi considerabile, în această perioadă, ca să-i convingă pe fermierii români să se asocieze în cooperative, urmând ca acestor noi entităţi să le fie date pe mână depozite de colectare a legumelor. Lucrurile par simple, însă legumicultorii nu vor să se asocieze.

Teama lor vine, cel mai probabil, din perioadacomunistă. Pământurile le-au fost luate cu forţa, s-a format CAP-ul, unde munceau zi de zi, ei având în posesie doar lotul ajutător. Inginerii coordonau întreaga activitate, iar culturile primeau exact substanţele de care aveau nevoie, astfel încât producţiile erau dintre cele mai bune.

Furia oamenilor asupra acestor entităţi s-a văzut clar în 1990, când cooperativele au dispărut cu repeziciune. Îmi amintesc cum a fost desfiinţată cooperativa dintr-o comună din Teleorman, acolo unde am crescut.

În funcţie de suprafaţa de teren pe care a deţinut-o, fiecare familie a primit animale, căpriori sau diferite bucăţi din fosta cooperativă, care a dispărut peste noapte.

Acum, la aproape trei decenii distanţă după dispariţia lor, autorităţile încearcă să pună pe picioare astfel de cooperative care să aparţină comunităţilor locale, însă lucrurile sunt greu de urnit.

Un specialist de la nivelul Direcţie pentru Agricultură Olt îmi povestea zilele trecute că, în urmă cu câţiva ani, a fost în Japonia. La japonezi aceste cooperative sunt extrem de dezvoltate. Oamenii aveau în cooperativă inclusiv grădiniţe pentru copiii comunităţii. Totul era în proprietatea lor, administrat de ei, pentru ei. După expunerea specialiştilor japonezi, olteanul a avut o mică intervenţie, explicând că noi, românii, am avut aceste cooperative, nu la un asemenea nivel ce-i drept, cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. Japonezii ar fi rămas blocaţi şi au vrut să ştie ce s-a întâmplat cu ele. „Au fost desfiinţate!” Discret, japonezii ar fi arătat tâmpla, trimitere clară la lipsa de viziune şi gândire.