Sezonul trecut, pe vremea aceasta, aveaţi maximum trei puncte, acum lucrurile stau cu totul altfel, ocupaţi un loc liniştitor în clasament. Cum s-a făcut diferenţa?
Ne-am păstrat nucleul de jucătoare, a trecut un an peste ele, am scăpat de trac, pentru că este diferenţă mare între Divizia A şi Liga Naţională, iar cel mai important lucru este că am fost o echipă. Munca şi disciplina au contat enorm. Sigur, jucătoarele nou-venite au adus un plus. Raluca Dăscălete nu este la potenţial maxim, la fel ca Alexandra Andrei, care a început greu, alternează jocurile bune cu cele mai puţin bune. Cert este că atât Dăscălete, cât şi Vădineanu au adus plusul dorit. Clara, deocamdată, mai are de lucru până va ajunge într-o formă fizică bună, dar cu siguranţă experienţa pe care o are ne-a ajutat. Fulgoi mi-a lipsit anul trecut. Chiar dacă ea este un copil, s-a adaptat bine, s-a achitat onorabil de sarcini, însă de la fiecare aştept mai mult. La capitolul poartă am stat foarte bine în acest început de campionat, am reuşit să o recuperăm pe Lăcrămioara Stan, Nagy a revenit după accidentare, iar ele se completeză foarte bine.
Handbalul este un joc de echipă, colectiv, însă este clar nevoie de jucătoare care pot face diferenţa. Care este situaţia la CSM Slatina?
Noi suntem echipă. Nu pot spune că nu sunt jucătoare valoroase, dar sunt foarte tinere. Hermina Stoicănescu este născută în ’96, Ostase în ’97, Fulgoi în ’99, Lăcrămioara Stan în ’95, Elena Nagy în ’98, adică jucătoare foarte tinere. Este clar că într-un an, doi vor avea un cuvânt de spus. Plusul am aşteptat, în acest debut de sezon, să vină de la jucătoarele experimentate, Alexandra Andrei, Clara Vădineanu, Ştefania Lazăr, Dăscălete.
Aşteptările la meciul cu CSM Galaţi erau mari, ce s-a întâmplat, pentru că este clar, s-au pierdut două puncte importante?
Ca la orice echipă, apar astfel de momente. Da, ne doream foarte mult să câştigăm, însă discutând la rece este un punct câştigat, jucând foarte prost. Sunt încă supărată pe ele, pentru lipsa de disciplină tactică. Le-am cerut, la ultimul time-out, un atac lung, foarte lung, iar ele au pierdut mingea din trei, patru pase, cu o aruncare nepregătită. Dacă acel atac dura 10 secunde, nu mai aveam probleme în a câştiga cele trei puncte. Bine, jocul nu stă doar în ultimele momente, sunt multe aspecte, de ce am ajuns acolo?! O să facem analiză, idea e să corectăm aceste lucruri, să ne comportăm ca o echipă matură, iar în momente mai puţin reuşite, pentru că acestea apar şi la CSM Bucureşti, să încercăm să le depăşim. Dacă se întâmplă ca jucând prost să-şi iei şi puncte, atunci cu atât mai bine, dar asta li se întâmplă echipelor experimentate, cu mulţi ani în spate de Liga Naţională. Asta nu scuză cu nimic faptul că am făcut egal cu Galaţi, însă trebuie să depăşim momentul, să învăţăm şi din victorii şi din înfrângeri şi din egaluri. Un punct, în economia clasamentului, poate conta foarte mult.
S-au creionat oarecum echipele care se bat să evite singurul loc retrogradabil, personal cea mai slabă mi s-a părut CSM Galaţi, chiar dacă U. Cluj sau Dunărea Brăila nu stau nici ele bine în clasament. Cum vedeţi lucrurile?
N-aş putea spune pe cine aş vedea retrogradând, pentru că nu s-a terminat nici turul. M-a suprins un pic neplăcut reacţia celor de la Galaţi, după câştigarea punctului cu noi… Bucuria lor denotă faptul că le-a fost teamă de noi, că diferenţa dintre noi şi ei este foarte mare. Eu, sincer, nu m-aş fi bucurat pentru un punct pentru că nu s-a terminat nici turul. Vor fi meciuri disputate. În afară de CSM Bucureşti şi Vâlcea, se poate întâmpla orice. Noi am bătut Bistriţa, Bistriţa a bătut Craiova, Clujul a bătut la Galaţi, Galaţiul a făcut egal cu noi. Noi am bătut Zalău, Zalău a pierdut cu Buzău, se joacă… depinde de ziua pe care o prinzi, de cât de motivat eşti la ora jocului. Supărarea mea fost că jucătoarele mele au crezut că jocul cu Galaţi este uşor. Toată săptămâna am discutat despre asta, să le fac să conştientizeze că va fi greu. Am simţit de la antrenamente că au o atitudine superficială. Le-am tras numeroase semnale de alarmă. Campionatul este lung, trebuie să ne pregătim bine, vom avea un început greu, meci în deplasare cu Brăila, care l-a adus pe Aurelian Roşca. Brăila nu are jucătoare deloc de neglijat.
Totuşi, sezonul acesta, cred că gândiţi la fel, aşteptaţi o menţinere directă, cu atât mai mult că s-a retras Roman?
Mi-am dorit şi anul trecut acelaşi lucru. După cum au decurs lucruile în returul trecut, asta încerc să spun. Campionatul este lung, se pot întâmpla multe lcururi. Sper să fie pozitive în ceea ce ne priveşte pe noi. Trebuie să tratăm fiecare meci serios, să nu mai tratăm niciun joc ca şi cum ar fi câştigat dinainte, să nu mai avem surprize neplăcute. Îmi doresc să fie sănătoase, să încercăm să tratăm toate meciurile serios. Nu am nici măcar 10% siguranţă că în acest moment o echipă se îndreaptă furtunos către retrogradare. E adevărat, stăm foarte bine, nesperat de bine în acest debut de sezon, chiar dacă eu cred că puteam să stăm mai bine, pentru că puteam scoate mai mult cu Galaţi, Cisnădie, chiar şi cu Craiova. Buzău are echipă foarte bună, cred că va termina în primele şase, cu investiţiile făcute… Au mai luat trei jucătoare de la Roman, Stoleru, Simion şi o jucătoare străină, inter dreapta. Au un lot foarte bun.
La CSM Slatina lucrurile s-au aşezat în privinţa lotului? Pe postul de extremă dreapta, probabil nu veţi mai improviza după venirea Oanei Chitacu, însă mai sunt alte posturi descoperite?
Nu, lucrurile s-au aşezat. Voi avea posibilitatea în această perioadă, în meciurile de pregătire, să-i dau mai multe minute şi Anei Chirigiu, Oana Chitacu mai are puţin de recuperat în privinţa pregătirii, pentru că au fost problemele care au fost la Roman, însă s-a integrat foarte bine, nesperat de bine. Pe stânga o am pe Hermina Stoicănescu, Rusu va reveni undeva în luna martie, însă mai este Constantinescu. Într-adevăr, a jucat mai puţin, dar a avut destule şanse. Da, în linia de 9 metri suntem acoperiţi, important este ca ele să înţeleagă ce avem de făcut. Mi-aş mai dori, dar nu ştiu dacă mai putem aduce, trebuie să ne limităm la bugetul pe care-l avem.
CSM Slatina are o jucătoare motor al echipei, un lider pe teren, care să tragă echipa în momentele decisive?
Depinde, sunt momente foarte bune în apărare, Adina (Cîrligeanu - n. red.) cu Lorena (Ostase - n. red.) conduc foarte bine apărarea în zonă centrală, în atac, eu cred că experienţa Clarei Vădineanu, liniştea ei, însă să fie lucidă, pentru că în meciul cu Galaţi nu a fost, le poate aşeza în atac. De asemenea, reuşitele Alexandrei (Andrei - n. red.) totdeauna ne-au creat confort. Dacă linia de nouă metri joacă, joacă şi semicercul, dacă apărarea merge bine, merge şi poarta, sunt lucruri care se leagă. La noi totul este psihic, au momente în care, din dorinţa de a reuşi extraordinar de multe lucruri, nu au răbdare. Acesta este punctul nostru nevralgic. Trebuie să fie calme, să fie disciplinate, să aibă încredere în ceea ce le transmit, să nu se mai grăbească.
Sunt jucătoare care nu prea au evoluat, cum se pregătesc la antrenamente, ar putea fi soluţii în echipă?
Eu nu pregătesc şase, opt jucătoare. Pregătesc toată echipa. Fiecare ştie ce are de făcut, în momentul în care intră pe teren. Fiecare a beneficiat de şansa ei. Ele trebuie să-mi dea mie încredere când am nevoie să le trimit pe teren. Sunt jucătoare pe care le bag cu teamă pe teren. De fiecare dată când le-am băgat au făcut paşi, minge la adversar, minge în aut, ratare, fault în atac… Lucrurile astea cântăresc foarte mult. Dacă fac o schimbare când e egal sau avem un gol avans şi mă aduc în situaţia ca adversarul să conducă, atunci… Ele trebuie să-mi dea încredere. În ceea ce priveşte antrenamentul, nu am probleme. Fac lucruri foarte, foaret bune la antrenamente. Mereu le spun, de ce nu şi la joc? De ce nu reuşiţi? Este vorba despre Iulia Andrei, Geanina Drăghici… Oglinda jocului este antrenamentul. Ele se pregătesc foarte bine, însă în meciuri nu reuşesc să pună în practică. Asta spun, diferenţa între Divizia A şi Liga Naţională este imensă. Nu se pune problema că nu vreau să joace, însă vreau să-mi şi câştig jocurile. Asta le tot explic, să le fac să înţeleagă. Nu trebuie să aibă teamă, trebuie să pună în teren exact ceea ce facem la antrenamente.
Sezonul trecut, când aproape că se termina turul, iar echipa avea două puncte, au existat critici, cel puţin din partea mea au fost, poate că şi din partea suporterilor. În toată această situaţie a existat un aspect pozitiv?
În acele momente grele, am primit foarte multe mesaje de la oameni care ne încurajau că au încredere, că nu trebuie să cedăm, că trebuie să mergem mai departe. M-au motivate fantastic aceste lucruri. Foarte tare mă motivează o reacţie a unei echipe gen Galaţi, reacţie pe care a avut-o şi Slobozia anul trecut. Pe mine lucrurile astea mă motivează foarte mult, în sensul că vreau să demonstrez că oamenii se înşală şi că dacă munceşti corect, dacă faci ce trebuie, e imposibil să nu reuşeşti. Nimeni nu mai credea, după meciul cu Slobozia, decât eu şi domnul Vîlceleanu.
Au fost momente în care v-aţi gândit să renunţaţi la echipă?
Nu. Niciodată, dimpotrivă, eram mai motivată, mai decisă, mai hotărâtă. Faptul că oamenii cu care lucrez, începând cu ’Nea Mircea (n. red. - Mircea Mihaiu, organizator competiţii), Mariana Cucu, Laurenţiu Tulache, au fost lângă mine, dar cel mai mult domnul Vîlceleanu, în acele moment critice, m-au susţinut. După meciul cu Slobozia nimeni nu mai credea, dar eu am crezut. Cu, fără baraj, am crezut că ne salvăm. Ceea ce s-a şi întâmplat. Cum şi acum sunt convinsă ca va fi foarte greu campionatul, cred totuşi că putem face o figură frumoasă. Roman a depus armele, mă bucur că domnul preşedinte a avut încredere până la capăt. Schimbarea antrenorului este un cuţit cu două tăişuri. Se poate crea un şoc, dar de scurtă durată, pentru un meci, după care să nu mai poţi recupera nimic. Sunt multe metode prin care le poţi da şcouri jucătoarelor, să le trezeşti la realitate. Au primit şi nişte avertismente, au fost mai multe discuţii. Eu trebuie să am dialog cu ele, şi o prostie dacă o spun, să o spună, să ştiu de unde încep cu ele. Tot timpul am venit cu argumente, iar ele au înţeles. Au fost moment grele, dar cu metodele noastre şi-au dat seama ca le vreau binele. Marele meu defect e că mă ataşez de jucătoare, ceea ce nu este bine în meseria asta, pentru că sunt caractere şi caractere. Uneori rămâi cu un gust amar.
Aţi căutat să aduceţi jucătoare cu un anumit profil, în care partea cea mai important a fost caracterul?
Da. Am căutat să aduc jucătoare pe care le cunosc, cu care am lucrat. Sunt şi jucătoare cu care am lucrat şi nu mai îmi doresc să o fac. Întotdeauna am vrut linişte în vestiar. Pentru că e imposibil, într-un vestiar de femei, să nu apară discuţii. Pe lângă asta, criteriul financiar. Am multe jucătoare în echipă cu care am mai lucrat, cu Lorena lucrez de şase ani, cred că s-a şi plictisit de mine.
Dacă ar veni o ofertă foarte bună pentru Lorena Ostase v-aţi putea lipsi de aportul ei în meciuri?
Lorena Ostase a avut oferte bune. Braşov, Vâlcea, Craiova, iar mai nou, acum CSM Bucureşti. A fost decizia ei, şi-a dorit continuitate. A spus că are o datorie mare faţă de Slatin,a pentru că oamenii s-au ocupat de recuperarea ei, de operaţie, toată lumea a avut răbdare cu ea, pentru că nu e uşor să vii după o recuperare la braţul de aruncare. A fost decizia ei. Este clar că este influenţată oarecum prin faptul că eu sunt aici la echipă, însă nu am vrut asta, dacă a vrut un sfat i l-am dat, iar decizia i-a aparţinut. Ea este o fată deşteaptă, vede lucrurile aşa cum trebuie să le vadă o jucătoare care vrea performanţă.
Dumneavoastră aţi avut oferte în tot acest timp de când sunteţi la Slatina?
Da, inclusiv astă iarnă am avut ofertă. Când poate toată lumea se aştepta să plec, pentru că aveam două puncte amărâte. Oferta a fost de la o echipă din primele patru, iar toată lumea mi-a zis că sunt nebună dacă dau echipa respectivă pe Slatina. Aşa am considerat, mi s-ar fi părut aşa… eu zic că de pe o corabie care se scufundă, prima dată fug şobolanii. Cum să plec din moment ce noi eram aşa cum eram. Am refuzat, le-am mulţumit oamenilor că s-au gândit la mine. Le-am explicat că şi la ei dacă eram, nu aş fi plecat la jumătatea drumului, să-i las descoperiţi. Am avut oferte şi în vară, şi acum chiar, dar mă simt bine aici, pentru mine este important să fiu apreciată şi să fiu lăsată să-mi fac meseria. Sunt foarte orgolioasă.
Aţi spus că lucraţi foarte bine cu Iulian Perpelea. Aş vrea să vă întreb de ce s-a rupt colaborarea cu Gavril Kozma, care totuşi este un nume în handbalul românesc?
Nu vreau să vorbesc despre lucruri care s-au întâmplat, pentru că nu-i fac cinste domnului Kozma. Din respect pentru ceea ce a făcut pentru handbal în primul rând, pentru handbalul din Slatina, pentru jucătoarele pe care le-a descoperit, îl respect foarte tare pentru ceea ce a făcut. Nu am făcut nimic public la acel moment, n-are rost nici acum.
Aveţi o fată, care pare să vă calce pe urme, de altfel face parte dintr-o famile în care ambii părinţi sunt antrenori. Are un model, poate în echipa CSM Slatina?
Vreau să vă spun că noi avem aproximativ 100 de copii la secţia de handbala CSM Slatina. Eu chiar urmăresc activitatea lor, este o selecţie foarte bună, o grupă este pregătită de domnul Perpelea, una de Iulia Păsărică, una de Cristina Cojocaru, sunt copii născuţi începând cu 2006. Îmi doresc ca, la un moment dat, aceşti copii să fie schimbul de mâine. Am fost la multe antrenamente de-ale lor, am dus chiar jucătoare, pentru că fetele sunt modele pentru aceşti copii. Într-adevăr, fiica mea şi-a dorit să facă handbal, este la CSM Slatina, normal… este inter stânga. Am crezut că vrea handbal pentru că sunt eu implicată, după care mi-am dat seama că, de fapt, asta îşi doreşte. Din handbalul mare, normal, modelul tuturor copiilor este Cristina Neagu, însă are modele de la noi din echipă, ea este foarte ataşată de fete. Indiferent de rezultat, dacă cineva spune că au jucat prost, ea se supără foarte tare. După meciuri, s-a obişnuit, două ore nu mă întreabă nimic. Nu ştiu ce face, dar nu mă întreabă nimic. Când avea şapte luni, eu am reluat activitatea, iar de atunci a stat numai cu mine, normal, mă simte după fiecare meci când sunt supărată. Mi-aş dori să facă handbal de performanţă, dar nu am insistat, eu o voi susţine în ceea ce îşi doreşte ea.
Suporterii v-au fost aproape. Este un avantaj că este o sală mică, iar atmosfera creată este ostilă adversarului sau, dimpotrivă, avantajul ar fi să evoluaţi într-o sală polivalentă, cu câteva mii de locuri?
Cum simt oamenii, cred că o sală mare ne-ar avantaja. Sun convinsă ca ar veni mult mai multă lume. Cred cu tărie că a doua parte a sezonului trecut şi acest început de campionat li se datorează în mare măsură. De asemenea, galeria a contat enorm. Indiferent de rezultat, aceşti copii le-au încurajt din primul până în ultimul minut. Faptul că am reuşit să ne salvăm sezonul trecut, li se datorează în mare măsură. Au creat o atmosferă care te obligă la un joc bun, care te obligă să fii montat. Cred că sunt puţine săli în care oamenii îşi încurejează de maniera asta echipa, din primul până în ultimul minut, indiferent de rezultat. Oamenii au fost alături de noi, sunt convinsă că rezultatele li se datorează. Au apladat atât la victorie, cât şi la înfrângere. Este o realitate că suporterii sunt al optulea jucător.
