De ceva vreme, o dată pe an, petrec vreo două ore cu câţiva elevi din Slatina care îşi doresc ca, pe viitor, să activeze în media fie că în presă, fie de partea cealaltă, în PR. De fiecare dată le spun că nu există presă independentă, jurnalism echidistant şi nemânat de interes, iar tot ce poţi să faci tu, ca jurnalist, ca lucrător de ziar, site sau televiziune, este să încerci să-ţi păstrezi linia, fără să-ţi minţi publicul.
Asta este lupta pe care eu o duc, de când am devenit conştient de mine ca jurnalist. De la început, publicul care mă citeşte ştie că sunt pro-unii şi contra-alţii. Nu m-am ferit să spun asta nici la televizor şi nici în repetatele rânduri în care am dat cu subsemnatul la această rubrică.
Situaţia nu diferă nici în Occident, cât de mult ar vrea lingătorii de clanţe ai Ambasadei SUA să vă spună contrariul. S-a văzut la ultimele alegeri prezidenţiale chiar din America cum canalele media au fost divizate între cei doi poli politici aflaţi în luptă. În Marea Britanie, este o tradiţie seculară ca fiecare ziar, în ajunul alegerilor parlamentare, să anunţe pe cine susţine. Numai la noi, toată presa se dă independentă, însă se poate vedea de la distanţă cine pe cine susţine. Interesele şi încrengăturile sunt multiple şi, de fiecare dată, le aflăm cu lux de amănunte, la un timp, când faptele se „prescriu”.
Aşadar, oricine vă va spune că X sau Y este jurnalist independent minte sau nu este suficient de informat. Iar tu, stimate coleg, care crezi asta despre tine, dă o căutare pe Google despre patronul tău!
Caută
