Prin ochii unui copil, mama şi tata reprezintă totul. Nimeni şi nimic nu-i poate înlocui. Stigmatizaţi de către societate, prin ochii lor, indiferent de greşeli, rămân părinţi, părinţi care trebuie să-i ocrotească, să-i vegheze, să-i îndrume.
Cazul poliţistei Melania Renghea a şocat cu adevărat o ţară întreagă, cu atât mai mult pe cei care au cunoscut-o. Scandalul de la acea vreme a fost readus în prim plan odată cu sinuciderea celui cu care avea trei copii, Relu, care preluase numele ei, pentru că Melania provine dintr-o familie aşezată.
Mi-o amintesc în prima bancă. Este o regulă nescrisă, cei mai buni la învăţătură se aşează, de obicei, în primele bănci. Mulţi dintre profesorii de la Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu” îi spuneu Celestina, o cunoşteau din generală. Urmase cursuri de pian, dar visa să ajungă poliţistă. Se mândrea cu fratele ei, absolvent al Academiei de Poliţie. Se vedea făcând carieră în acest domeniu.
Cea care avea aspiraţii înalte, visuri măreţe, se află astăzi în spatele gratiilor, fiind condamnată la cinci ani de închisoare cu executare, după ce în decembrie 2012 şi-a înjunghiat şeful, pe comisarul Gheorghe Barbu, pe care ulterior l-a acuzat că a violat-o în repetate rânduri. De asemenea, a susţinut că a fost plasată ca favor sexual mai multor şefi ai IPJ. Nu ştiu dacă a fost victima sistemului sau planul ei de a-şi depăşi condiţia a eşuat, cert este că justiţia a constat că aceste fapte nu există, Melania Renghea fiind astfel condamnată pentru tentativă de omor.
Dramă cu adevărat este că, în acest moment, trei suflete îşi petrec copilăria fără părinţi. Unul după gratii, altul în mormânt. Sunt sigură că bunicii, părinţii Melaniei, fac eforturi să le arăte drumul drept în viaţa, însă nimic nu compensează lipsa părinţilor. Prin ochii lor, mama şi tata reprezintă totul. Din păcate, greşelile părinţilor sunt o povară grea pe umerii unor suflete nevinovate.
Caută
