Deniile se săvârsesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea din Postul Sfintelor Paşti. S-a păstrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru că ele se săvârsesc seara, potrivit troparului: „Iată, Mirele vine în miezul nopţii...”.
Specificul Săptămânii Patimilor - slujbe şi rânduieli
Luni, marţi şi miercuri se oficiază Liturghia darurilor mai înainte sfinţite. În Joia Mare se oficiază Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare, unită cu Vecernia. Joia Patimilor este ziua în care, pe lângă Sfântul Agneţ, care se foloseşte la Sfânta Liturghie, se mai scoate încă un agneţ, care se sfinţeşte odată cu celălalt, fără să se rostească de două ori rugăciunile epiclezei şi fără să se binecuvânteze fiecare separat. Sunt aşezate pe acelaşi disc şi împreună sunt aduse pe Sfânta Masă la Vohodul mare. Al doilea Agneţ este păstrat până în Marţea Luminată când este uscat şi sfărâmat după o rânduiala specială. După ce a fost sfărâmat, este pus într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Din acest Agneţ, preotul împărtăşeşte în cursul întregului an, pe cei care din motive bine întemeiate nu pot ajunge la biserică. Tot din acest Agneţ sunt împărtăşiţi şi pruncii nou botezaţi.
În unele mănăstiri, în Joia Patimilor are loc ritualul spălării picioarelor, care aminteşte de gestul de smerenie făcut de Hristos înainte de Cină cea de Taină - spală picioarele ucenicilor. În mănăstiri, stareţul este cel care spală picioarele monahilor.
Vinerea Mare este o zi aliturgica, nu se săvârseste Sfânta Liturghie. În dimineaţa acestei zile, se scoate Epitaful din Sfântul Altar şi se aşază pe o masă în mijlocul bisericii. Această Masă are în faţă Sfânta Cruce scoasă din Joia Mare. Seara se oficiază slujba Prohodului Domnului, în timpul căreia se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf (o pânză care reprezintă scena punerii în mormânt a Mântuitorului). După această procesiune, preoţii vor aşeza Epitaful pe Sfânta Masă din Altar, unde va rămâne până în miercurea din ajunul Înălţării Domnului.
Semnificaţia Deniilor din Săptămâna Patimilor
Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină, că Dumnezeu este atât iubire, cât şi dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marţi se face pomenirea celor zece fecioare. Din pildă reţinem că cinci fecioare au avut doar candelă fără ulei, iar celelalte cinci au avut şi candelă şi ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalţi. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.
În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, că simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos fariserilor, pe treizeci de arginţi.
Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specific deniei de joi seară este citirea celor 12 Evanghelii şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul ca atunci când preotul citeşte din Sfintele Evanghelii, credincioşii să aprindă lumânări şi să se aşeze în genunchi.
În Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, înfricoşătoarelor şi mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului şi mărturisirea tălharului celui recunoscător care a dobândit raiul.
În Sfânta şi Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridică din stricăciune pe cei din veac adormiţi.
Sâmbătă seară, începe slujba Învierii. Ajunşi în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere: „În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
Sursa: www.crestinortodox.ro
