Am găsit ieri, pe pragul de la redacţie, un plic destul de voluminos. În interiorul acestuia se afla un ghid oficial cu „Cele mai frumoase sate din România”. Editat în condiţii grafice de excepţie, de către Asociaţia Cele mai Frumoase Sate din România, având ca parteneri Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Delegaţia Wallonie - Bruxelles, Revista Română de Administraţie Publică Locală, Centrul de Excelenţă pentru Dezvoltare Durabilă, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, volumul în cauză te îmbie la o lectură grabnică. Asta pentru că în cuprinsul său, autorul şi partenerii săi reuşesc să identifice, din câteva zone ale ţării, frumuseţile meleagurilor româneşti. Acele frumuseţi pe care noi, văzându-le în fiecare zi, le considerăm aspecte banale din viaţa noastră, uitând să realizăm dimensiunea esteticului din cuprinsul meleagurilor româneşti.
Un lucru din acest volum reuşeşte să transmită stări emoţionale contradictorii: la pagina 32, în limba română, 33 în limba franceză, se vorbeşte despre Izbiceni. Aproape telegrafic, în doar câteva fraze, se arată un portret robot al obiceiurilor creştine din partea locului, cât şi un peisaj de ansamblu cu roşia de Izbiceni (o marcă în curs de omologare) şi alte câteva încadrări ale plaiurilor din Izbiceni, în peisajul românesc.
La prima vedere, e normal ca sentimentul să fie de satisfacţie. Mai departe, e firesc să te întrebi de ce, din Olt, printre atâtea alte frumuseţi ale lui Dumnezeu, doar Izbiceniul şi-a putut face loc în acest manual de drumeţie în România de astăzi? Răspunsul, parţial, poate fi găsit la primarul comunei, Mircea Velica, dar şi la ceilalţi edili din Olt, care nu înţeleg că şi o astfel de promovare este necesară în agenda lor zilnică…
Un pas mare făcut de cei din Izbiceni, un semn că dacă vrem să ieşim din anonimat trebuie să ne scoatem singuri. Asta pentru că nu va veni nimeni să ne elibereze din necunoscut, pentru a ne oferi privilegiul de a sta la masă cu bogaţii Europei.
Iar când despre localitatea ta vorbeşte ambasadorul Franţei în România, pe post de mesager al frumuseţilor româneşti, înseamnă că te-ai aşezat deja pe un drum bun. Ce ar fi fost însă dacă în respectivul ghid şi-ar fi făcut loc şi alte localităţi oltene, care merită vizitate? Pentru că, în acest sens, n-am fi forţat nota cu nimic. Pur şi simplu multe sunt aşezările din acest judeţ, ce merită incluse într-un ghid al celor mai frumoase sate din România. Contează doar ca primarii de acolo să înţeleagă şi această misiune a mandatului de ieri, al celui de azi cât şi al celui de mâine! Sau, de pe poziţia optimistului, mizez pe faptul că într-o ediţie viitoare alţi colegi de-ai lui Velica de la Izbiceni vor lăsa comoditatea de o parte pentru a-şi face loc în rândul satelor frumoase din România…
