Curaj, Ionuţ Comănescu!

Am fost printre primii, poate chiar primul, care a taxat ieşirile şi stângăciile lui Ionuţ Comănescu. Nu l-am menajat niciodată şi i-am expus elucubraţiile de fiecare dată. Acum, însă, cred că e momentul să-l susţin pe tânărul liberal, într-un moment în care ştiu că se simte descumpănit.

Nu glumesc nicio secundă când scriu aceste rânduri!

Niciunul dintre noi n-am vrea să fim în locul lui Ionuţ Comănescu: să te pregăteşti aproape un an într-o competiţie internă pe care tu o crezi cinstită şi să afli că deja s-a anunţat un câştigător, cineva care nici n-a intrat în cursă. Te-ai simţi trădat, minţit, părăsit...

E urât ce se întâmplă, dar cred că tânărul liberal n-ar trebui să dezarmeze şi să candideze chiar şi aşa. Ar trebui să candideze independent sau tot de undeva de la dreapta, dacă chiar crede în el şi dacă chiar are încredere că ar fi votat.