Femeia stătea în genunchi pe scările bisericii din spatele Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina. Era foarte tânără. Avea spatele drept, capul plecat şi mâinile împreunate în faţă. Se ruga! Avea tenul măsliniu, iar lacrimile îi curgeau pe obraji!
Scena din curtea spitalului m-a cutremurat şi m-am gândit că o rugăciune spusă într-un astfel de moment trebuie să elibereze foarte multe energii, care ajung cumva la cel aflat în suferinţă.
Femeia fusese anunţată de medicii slătineni că apropiatul ei se află într-o stare gravă. Familia a primit vestea în faţa Blocului Operator, unde funcţionează şi Terapia Intensivă. Au plâns cu toţii! Tânăra a dat fuga în curtea spitalului să se roage în biserică, însă aceasta avea porţile ferecate.
Poate ar fi vrut să intre, să fie mai aproape de Dumnezeu şi să se roage direct din casa Lui, însă era încuiat. S-a pus pe scări, în faţa bisericii, îşi mai ridica ochii din când în când spre Divinitate. O rugăciune poate fi spusă oriunde, ţine doar de relaţia ta cu Divinitatea şi mai puţin de locul în care te afli. Relaţia ta cu El nu are nevoie de intermediari, de interpuşi! Poţi fi doar tu cu El! De ce am mai avea nevoie de biserici uriaşe, dacă ne putem ruga oriunde!?
Caută
