De sâmbătă seara încoace, tot văd glume pe seama faptul că jurnaliştii Rise Project au obţinut o valiză cu o serie de documente, mailuri, filmări şi fotografii compromiţătoare privind firma Tel Drum şi pe Liviu Dragnea. Gluma este cu privire la context, nimeni nu cred că un ţăran din Teleorman a găsit această valiză şi în loc să dea fuga la poliţie, parchet sau DNA, a ales să o dea unor jurnalişti.
Nici nu contează dacă este aşa sau nu, chiar nu are relevanţă. Important este că ceea ce conţine această valiză este real şi vizează ilegalităţi, iar materialele jurnalistice ce urmează a fi redactate pe baza conţinutului acelor valize va demonstra asta.
Nu ştiu câţi dintre aceşti glumeţi au idee despre ce spune inclusiv legislaţia europeană despre nedivulgarea surselor, un drept de neîngrădit al jurnaliştilor. Dacă jurnaliştii Rise Project au ales să spună că valiza au primit-o de la un ţăran din Teleorman, este alegerea lor. Puteau la fel de bine să spună că le-a căzut din cer. Efectul ei devastator pentru cei vizaţi de dezvăluiri şi faptul că răspunde la nevoia şi interesul publicului de informare este tot ceea ce contează.
Aş vrea să reamintesc că în celebrul caz „Watergate”, care a dus la demisia preşedintelui american Richard Nixon, sursa „Deepthroat” a fost dezvăluită abia după vreo 50 de ani.
În concluzie, cred că ceea ce există în această valiză este real, indiferent că valiza a venit de pe un teren viran, de la ghena de gunoi sau au găsit-o în cutia poştală.
Caută
