Zilele trecute, un profesor universitar din Craiova a dat startul unei noi runde de săpături în spaţiul pe care se află fosta cetate. Chiar dacă zidurile groase ale cetăţii au trecut victorioase prin timp, în decursul unui an nici măcar un procent dintre locuitorii judeţului Olt nu ajung să viziteze aceste locuri. Construcţia datează de pe vremea împăratului Aurelian (241-275 e.n.), care a condus Imperiul Roman între anii 270-275.
Săpăturile, reîncepute de marţi
Construcţia Sucidavei a avut foarte mult de suferit după invazia hunilor din anul 442, dar şi după acţiunile slavilor, care au avut loc în anul 600. Pierdută sub tone de pământ, clădirea a fost restaurată începând cu anul 1964. Marţi, profesorul universitar Gheorghe Petre din Craiova a dat startul unei noi runde de săpături la construcţia Sucidava.
Descendent al lui Popa Şapcă, ghidul cetăţii
Pentru ca lecţia de istorie să fie completă, prezentarea cetăţii este făcută chiar de către un urmaş direct de-al revoluţionarului paşoptist Radu Popa Şapcă. Vizavi de cetatea milenară se află şi conacul conducătorului oastelor de haiduci şi organizatorului marii adunări populare de la Izlaz. Dumitru Şapcă, ghidul nostru, se prezintă ca fiind „paznic, îngrijitor şi ghid, pentru că aici am copilărit şi toate aceste descoperiri au fost făcute în prezenţa mea. Când aveam 8-9 ani, pe acest deal sub care se află cetatea ne dădeam cu săniile”.
Cu fruntea ridicată, bărbatul în vârstă de 59 de ani a mai afirmat: „Sunt descendent de spiţa a şasea de-al lui Radu Popa Şapcă, un nume important în istoria românilor”.
Problema cu care s-a confruntat tot timpul cetatea a fost legată de fonduri. În vremurile în care guvernul dă sume colosale pentru o frunză, cetatea mai veche de 17 secole ţine ascuns sub mormane de pământ un adevărat tezaur cultural.
„Nu au fost fonduri”, ne-a mai spus ghidul, pe faţa căruia se vedea o mare dorinţă de continuare a săpăturilor.
Probabil că ar fi pus chiar el mâna pe cazma pentru a afla mai multe despre locul în care şi-a petrecut întreaga viaţă. Dumitru Şapcă se ocupă de paza şi întreţinerea construcţiei din anul 2002, însă toţi cercetătorii care au avut ca obiect de studiu cetatea Sucidava au locuit la acesta.
Centrală termică mai veche de 1.500 de ani
Tehnologia folosită de către romani a uimit şi prin felul în care a fost construită o centrală termică folosită la încălzirea castrului pe timp de iarnă. Încălzirea avea loc prin podea, care fusese construită în aşa fel încât să permită aerului cald să treacă. Tuburile din piatră asigurau circularea aerului.
„Centrala termică folosită de către romani este o altă minune care a reieşit la iveală după dezgroparea construcţiilor. Se regăseşte aici un hipocaust care transmitea căldura printr-o baie de abur. De asemenea, romanii foloseau şi izolaţia termică, pentru a nu permite căldurii să iasă. Reţeaua de apeducte şi viaducte era şi ea foarte bine pusă la punct”, mai spune ghidul.
Fântâna secretă, principalul punct de atracţie pentru turişti
Ajuns pe tărâmul fostei cetăţi geto-dace, poţi bea apă din acelaşi izvor din care îşi potoleau setea şi strămoşii noştri în urmă cu 1.400 de ani, în perioada fostului împărat roman Iustinian. Modul construcţiei fântânii s-a dovedit a fi unic din perioada bizantină în Europa. Romanii au construit fântâna secretă pentru situaţii de asediu în afara zidurilor castrului. Fântâna secretă de la Sucidava a fost redescoperită în anul 1958 şi restaurată în 1968. Aceasta a fost creată pe plan înclinat. Romanii intrau în fântână pe scări, cu ajutorul unor opaiţe aprinse pe bază de grăsime. Coborând 26 de metri printr-un tunel, cu 14 metri în afara cetăţii, aceştia erau protejaţi de armatele inamice. Chiar dacă bolta fântânii a fost restaurată, pereţii care se regăsesc şi astăzi sunt cei originali.
„Autostradă” peste Dunăre
Al doilea pod construit peste Dunăre, după cel al lui Apolodor din Damasc de la Severin din anii 103-104 e.n., a fost tot la Celei. Acesta era cel mai mare pod construit în perioada antichităţii şi a fost inaugurat în anul 328, pe vremea împăratului Constantin cel Mare. Podul de la Celei a fost considerat unul dintre cele mai mari poduri din antichitate din lume.
„De aici pornea un pod pe care aveau loc două care şi avea o lungime de 2.347 de metri. Era făcut din lemn şi mortar”, spune Dumitru.
