Darius şi Minel o flancau pe Elena, ministra, în timp ce semna un contract de finanţare pentru ceva din Slatina, nu mai ţin minte ce. Eram cu toţii, toată suflarea media din micuţa Slatină, pe Dealul Grădişte, la Casa Căsătoriilor, folosită ca sală de şedinţe pentru consiliul local, după ce a fost construită special pentru căsătoria lui Darius cu Lavinia. Darius afişase o mină servilă, iar Minel la fel, sperând ca nu cumva ministrul Dezvoltării să se răzgândească şi să nu mai dea cu pixul pe vreo foaie, apoi să scape printre degete o grămadă de bani.
Eu îi priveam din capătul celălalt al sălii, mândru că aveam o geantă nouă în care îmi puteam pune aparatul foto, reportofonul şi notiţele. Au urmat întrebările şi eu i-am cerut Elenei să ne spună când va fi făcută o centură la Slatina. M-a apostrofat din privire, dar a răspuns, precizând că nu lucrează la Ministerul Tranporturilor. Nu conta, ştiam că ea conduce, practic, Guvernul şi că n-a fost pusă premier doar pentru că ar fi fost prea evidentă relaţia privilegiată cu Preşedintele. Mi-a spus că urmează, că mai e puţin, dar au trecut vreo şase-şapte ani şi tot nu e.
A urmat o deplasare în oraş, la Liceul cu Program Sportiv, unde, cu o finanţare mijlocită de Ministerul Dezvoltării, se realizase o mansardare a podului. Am călcat acceleraţia micuţei maşini, şi pe strada Primăverii, am depăşit alaiu ministerial. Pe prima străduţă, am vrut să intru, dar era să fiu lovit de maşina SPP. Sepepistul de la volan mi-a făcut binevoitor semn cu mâna să intru primul. Am ajuns în curtea liceului şi am aşteptat-o pe diva de la Dezvoltare să păşească din limuzină. Aveam degetul de butonul declanşator al aparatului foto, dus până la jumătate, cât să focalizeze. Am prins cracul ministerial dezvelit, care a descins în curtea şcolii.
Elena a mers pe fiecare palier, flancată de Darius şi Minel. S-a uitat cu atenţie în fiecare baie, a întrebat de culoarea gresiei şi a dat cu degetul pe tocul uşilor. În una dintre săli, a fost surprinsă de un grup de copii care au început să cânte o melodie, exact când Blonda a intrat în încăpere. Cei doi care o flancau au zâmbit când şi ea a zâmbit, semn că e încântată de surpriză. Cred că a primit şi flori, dar nu mai reţin exact.
Elena a coborât înapoi în curtea şcolii, iar când a ridicat capul spre clădire a văzut că de la ferestre mai mulţi elevi îi făceau cu mâna. „Vă iubim!”, au strigat unii din ei. „Şi eu vă iubesc!”, a returnat Blonda.
Atunci m-am gândit că nu contează că media mainstream susţine că doar un partid este continuatorul PCR. Românii au în ADN preaslăvirea celor care îi conduc, nu contează ce litere formează partidul care îi reprezintă.
Între timp, după ce a trecut de câteva ori pe Beciul Domnesc, Elena a plecat în Costa Rica şi a făcut un copil. A stat şi pe acolo în arest, dar se pare că situaţia i se va îmbunăţi. Şi Darius a cunoscut arestul, dar şi condamnările, dar asta nu-l împiedică să fie implicat direct în conducerea ţării. De Minel nu se mai aude nimic, dar unii spun că e bine. Eu am renunţat la geanta aia hidoasă în care îmi ţineam aparatul foto, notiţele şi reportofonul.
Caută
