Căluşarul care aduce ploaia. Povestea lui Vasile Pirciu din Sîrbii Măgura, care a jucat căluşul pe marile scene ale lumii

Peste 1.050 de persoane au jucat simultan căluşul, miercuri seara, în centrul Slatinei, atingând un record care a fost consemnat de Asociaţia „Cartea Recordurilor” România. Unul dintre cei mai vechi căluşari din judeţul Olt, Vasile Pirciu, în vârstă de 64 de ani, din Sîrbii Măgura, care a „bătut pintenii” pe scene din America, Asia sau Europa, n-a putut să se alăture celorlalţi dansatori, din cauza unei accidentări. Cu cârja în mâna stângă, bătrânul căluşar s-a lăsat cuprins de ritmul nebunesc şi de strigătele căluşarilor, răbdând cu greu să nu li se alăture.

Vasile Pirciu are 64 de ani şi spune că „bate pintenii” din anul 1961, iar de câţiva ani se ocupă, alături de verişorul său, Florică Turuianu, de trupa de căluşari din comuna olteană Sîrbii Măgura.

Deşi a văzut marile scene ale lumii, jucând în America, Asia sau în Europa Occidentală, Pirciu este cuprins de înflăcărare când vine vorba de tărâmul natal şi de obiceiurile căluşăreşti de pe Valea Cotmenei.

„Cel puţin în zona noastră, pe Valea Cotmenei, căluşul se joacă bătut la pământ, într-o bătaie deosebită decât dansul celor din zona de sud a judeţului. Cei din sud joacă mai artistic, iar noi cu bătaie la pământ, mai pătimaş, mai pintenat. Tot Oltul - Cezieni, Dobrun, zonele unde au trupe de căluşari, ne stimează şi ne aplaudă la scenă deschisă. Ca drept răsplată, acum doi ani, am câştigat la Caracal, marele trofeu”, spune el.

Pirciu n-a putut să se numere printre cei peste 1.050 de căluşari care, miercuri seara, au intrat în Cartea Recordurilor. Le-a fost însă alături, în costumul naţional, dar cu o cârjă în locul ciomagului de căluşar.

„Am o întindere de ligamente şi n-am putut să dansez. Cineva care era lângă mine mi-a spus că se vede că trăiesc momentul. Mi-a fost foarte greu să stau pe margine, dacă se simţea trăirea mea şi de către necunoscuţi. Tremuram cu cârja în mâna stângă”, explică Vasile Pirciu.

A jucat căluşul în faţa senatorilor SUA


În 1999, Vasile Pirciu s-a numărat printre participanţii la cel mai mare festival de folclor din lume „Smithsonian Folk Festival”, desfăşurat la Washington DC. Căluşarul din Sîrbii Măgura a ajuns şi în Asia, în Malaezia, la Kuala Lumpur, dar şi în Europa, în Italia, Franţa, Germania, Bulgaria, Ungaria, Grecia, Turcia şi până în Israel.

Americanii au fost impresionaţi de mişcările de căluş, povesteşte Pirciu, care crede că dansul căluşarilor transmite o energie ce nu poate fi explicată în cuvinte.

„Am jucat în America, în faţa senatorilor, iar aceştia s-au ridicat în picioare şi au aplaudat la scenă deschisă dansul nostru, al căluşarilor. Înaintea noastră, au fost reprezentaţii şi din Moldova şi din Ardeal, dar şi alte zone ale ţării. De fiecare dată, noi apăream la final, iar în acel moment, senatorii Statelor Unite ale Americii s-au ridicat în picioare, în faţa noastră, şi i-au transmis lui Mircea Geoană, care era ambasadorul României: «Ei sunt adevăraţii ambasadori ai României!». Ne-am bucurat extraordinar de mult pentru că noi transmitem tot ce e mai bun şi frumos prin dăruirea noastră. În Malaezia, în 2008, am participat 19 state. Noi, căluşarii, transmiteam ceva inexplicabil. Lumea ne întorcea de două-trei ori, pe scenă”, mai spune Vasile Pirciu.

Căluşarii care au dat peste cap starea meteo, în SUA

Vasile Pirciu declară fără reţineri că dansul căluşarilor este aducător de bine. El îşi aminteşte că, în SUA, a uimit pe toată lumea „prezicând” încheierea unei perioade îndelungate de secetă, doar pentru că dansaseră căluşarii olteni.

Căluşarii aduc tot ce e mai frumos, tot ce e mai bun: fertilitatea, ploaia, timpul frumos, belşugul. Iar prin bătaia în pământ, alungă tot ce e mai rău, tot ce e mai greu, tot ce e mai urât. Eu, în America, am dat un interviu la Washington Post. Erau vreo două luni în care nu plouase absolut deloc, iar reporterul mă întreba​ dacă acum va ploua la ei. «Da, astăzi, la dumneavoastră va veni ploaia!», am răspuns. În jurul orei 14.00, într-adevăr, a venit o ploaie torenţială şi timp de o săptămână am fost trecuţi în Washington Post că am schimbat istoria meteorologică a Statelor Unite”, spune Pirciu.

Ploaia a venit după căluşari şi miercuri la Slatina, după omologarea recordului.

„Şi miercuri a plouat, după noi. Am terminat spectacolul, am stat printre picături, iar după ce am plecat a început o ploaie în toată regula”, a mai spus căluşarul.

„Luatul din căluş”


Tradiţia spune că, dacă munceşti în perioada Rusaliilor, eşti luat din căluş, dar Vasile Pirciu opinează că e vorba mai mult de o stare de autosugestie a oamenilor. El povesteşte că, în urmă 40 de ani, a jucat alături de alţi căluşari pentru o persoană „luată din căluş”.
 
„Sunt chestii care, de multe ori, s-au adeverit. Eu am întâlnit, cu vreo 40 de ani din urmă, şi o persoană care se regăsea într-o stare numită «luatul din căluş». Oamenii simţeau ceva diferit, deosebit, unii în bine, iar alţii în rău. Am fost duşi să jucăm căluşul într-o curte din Sîrbii Măgura de un bărbat pentru soţia sa, care fusese luată din căluş. Oamenii au crezut că noi putem face ceva, iar la două-trei zile, am aflat că se simte mult mai bine. N-am mai văzut persoane luate din căluş, de atunci, e singurul moment”, povesteşte Pirciu.

Călușul este o tradiție care se păstrează încă în județul Olt și a intrat în patrimoniul cultural imaterial al UNESCO. De Rusalii, o ceată formată din 7, 9 sau 11 călușari colindă ulițele satului și joacă în curțile localnicilor. Costumele călușarilor sunt albe, împodobite cu bete colorate, batiste cusute în casă, iar pălăriile au mărgele și panglici colorate. Cea mai importantă recuzită a călușarilor este steagul, o prăjină lungă de patru-cinci metri, în vârful căreia se leagă plante (usturoi, pelin - n.red.) și un prosop cusut, în care se pune sare. Steagul se poartă de călușari tot timpul jocului.

„Căluşarii poartă, în spate şi în faţă, Crucea Sfântului Andrei şi se spune că dansul căluşului este cel mai vechi dans existent chiar din perioada precreştină. O altă dovadă a vechimii acestui dans este că elemente dacice şi romane sunt prezente în costumul nostru: opincile au fost primele încălţări ale dacilor, coiful romanilor care era împodobit, aşa cum este pălăria noastră, albul costumului şi florile câmpului. Eu am un costum care are aproape o sută de ani. Mi s-a oferit, în America, foarte mult pe el, dar am zis că doar eu pot să am acest costum. M-am născut cu el şi o să mor cu el”, încheie Vasile Pirciu.