Bogdan a luptat ca să supraviețuiască

„Când un om bun dispare, Dumnezeu ațipește pentru o clipă”, spunea marele Mircea Albulescu. Asta am simțit duminica seara, când am aflat că Bogdan Dumitrescu a murit. 

De la sfârșitul lunii ianuarie, când Bogdan a fost rănit grav dintr-o greșeală fatală în cele din urmă, am sperat și am crezut că Dumnezeu are alt plan cu el. Toți medicii au fost uimiți cum de a mai trăit după ce un glonț i-a străpuns cutia craniană, distrugându-i o parte din creier. Dar Bogdan părea că nu vrea să plece și luptă pentru propria-i viață. Mai multe intervenții chirurgicale aveau să stopeze hemoragia craniană, semnele erau mai mult decât îmbucurătoare, medicii erau optimiști, atât cât poate fi cineva care știe ce înseamnă o viață fără un sfert din creier. 

Trei luni am sperat că Bogdan va trăi. Nu am fost amici, dar de zece ani l-am văzut de nenumărate ori la primele ore ale dimineții aducând la audieri, în curtea din spate a IPJ Olt, zeci, poate chiar sute de persoane acuzate de cele mai rele fapte - trafic de droguri, trafic de carne vie. Nu cred că este ușor să lucrezi în cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate, vreau să cred că doar cei mai buni polițiști își găsesc un loc acolo. Munca în astfel de dosare are doza ei de pericol, cu siguranță ăsta a fost motivul pentru care Bogdan avea un pistol personal. Pistol care, din păcate, i-a dus moartea în loc să îl apere. 

Duminică seara, organismul tânărului de 35 de ani a cedat. Bogdan a plecat dintre noi. Marți va fi adus în Slatina, iar cei care l-au cunoscut și nu numai își vor putea lua rămas bun.