Am ajuns să apreciem normalitatea?

Acum câteva zile, o prietenă şi-a pierdut portofelul în Kaufland. A doua zi, mă sună bucuroasă că l-a găsit. De fapt, o doamnă a contactat-o pentru a i-l restitui. Şi mi-am amintit de comunicatele de presă pe care le trimiteau uneori Poliţia şi Jandarmeria în care anunţau că vreun om al legii a găsit anumite bunuri şi le-a restituit. Şi acum mai citesc astfel de ştiri şi mi se pare incredibil. Cum să te lauzi cu un gest firesc, normal, dar mai ales legal.

E drept că spiritul civic al oamenilor poate fi pus cu uşurinţă la încercare atunci când arunci în calea lor un portofel cu bani. Cu siguranţă unii ar merge la cea mai apropiată secţie de poliţie, în timp ce alţii ar băga cu usurinţă banii în buzunar. Ceea ce trebuie să ştie cei din urmă este că o astfel de faptă este aspru pedepsită. Or, nu înţeleg genul acesta de ştiri în care apar în prim plan poliţişti, jandarmi sau alţi oameni în uniformă. Dacă am ajuns să apreciem normalitatea, atunci sigur că o astfel de situaţie poate deveni subiect de presă. Altfel, nu.

Articolul 243 din Codul Penal prevede: „Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”. Aşadar, nu înţeleg rostul ştirilor în care ne sunt aduşi în prim plan poliţişti care au restituit un bun găsit. Dar, având în vedere câte se petrec, am ajuns să apreciem normalitatea...