Într-o lume în care scara valorilor nu mai e demult ceea ce trebuie să fie, într-o societate bazată doar pe consum şi acumulare, în care totul pare că se cumpără, performanţa obţinută de Adrian Vulpe-Grigoraşi, de la „Radu Greceanu”, este… un semnal de alarmă. Şi asta, pentru că nu e la îndemâna oricui să primească din partea NASA, în cadrul unui concurs organizat de către această instituţie emblemă a omenirii - în cercetare, ştiinţă şi tehnologie, un semn, o dovadă a preţuirii faţă de ceea ce ştie cineva să facă.
E incredibil, dar e adevărat: o mănuşă robotică ce imită, aproape de perfecţiune, mişcarea mâinii umane, modelul unei staţii spaţiale internaţionale, sunt amprentele creatoare ale acestui elev care ne mai demonstrează încă o dată ce înseamnă să fii cu adevărat bun, acolo unde, uneori, românii privesc cu dezinteres spre derizoriu. Dacă numele puştiului din Slatina, de la „Greceanu”, a ajuns în centrul atenţiei, e doar rezultatul muncii sale, combinat cu stăruinţa unor profesori din acel grup de dascăli, din ce în ce mai mic, unde există pasiune înainte de automatism…
Poate că e prea mult să-l privim ca un model pe acest copil normal, dar, oricum ar fi, oricât ar încerca alţii să conteste, el chiar asta este: un exemplu de urmat, inclusiv de cei care pun, uneori legitim, la îndoială, şcoala românească, aşa cum se exprimă ea în prezent! Ca o ironie, recunoştinţa internaţională de care se bucură liceanul dintr-a XI-a, de la colegiul din Slatina, are loc, simultan, cu încă un bacalaureat care se va dovedi a fi unul ratat. Pentru mulţi dintre cei care, după doisprezece ani de şcoală, nu înţeleg de ce se duc acolo.
Performanţa lui Adrian e cu atât mai mare cu cât astfel de rezultate, într-un sistem educaţional care se reformează ori de câte ori se schimbă puterea, sunt din ce în ce mai rare, devenind în scurt timp excepţii. O medalie de aur primită sub girul celor de la NASA este, fără a forţa deloc nota, până acum, evenimentul anului în judeţul Olt. Mult mai important decât toate luările de atitudine exprimate de politicienii locali, mai semnificativ decât nu ştiu ce fiţă de moment a vreunui coleg de-al său, chiar şi de generaţie mai mare, masterand în tocatul banilor celor de acasă. Dacă am fi într-o lume normală, Adrian ar trebui să se bucure de un respect mai mare decât oricare dintre cei care cred că au Oltul la picioare! Însă, până atunci, trebuie fixată o bornă în hotarul identităţii fiinţei judeţene. Acolo unde băiatul ăsta a venit la timp, încercând să-i trezească pe unii şi pe alţii dintr-o visare şi o dulce letargie.
La capăt de rând, pe aceeaşi temă, merită amintiţi şi sponsorii care i-au susţinut inventatorului român drumul spre San Diego: Rolmis, Electrocarbon şi AD Gaz. Nu trebuie amintită, în acelaşi context, contribuţia Primăriei Slatina, cea care şi-a făcut doar datoria faţă de un cetăţean de toată isprava, al unui oraş în care nu sunt, din păcate, prea mulţi cutezători.
