Expoziţia este organizată de Consiliul şi Muzeul Judeţean Olt, în colaborare cu Filiala Iaşi a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
„Dincolo de emoţia firească a prestigioasei prezenţe artistice ieşene pe simezele slătinene evenimentul de acum doi ani avea să proiecteze o colaborare sinceră între Muzeul Judeţean Olt şi maestrul Mihai Coţovanu. Aprofundând biografia sa artistică şi sfera preocupărilor plastice i-am adresat atunci invitaţia de a reveni cu o expoziţie retrospectivă în anul 2017, când pictorul îşi celebrează jubileul celor 50 de ani de existenţă, dar şi 20 de ani de activitate artistică fecundă sub înaltul patronaj al Uniunii Artiştilor Plastici din România Filiala Iaşi”, spune directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică.
Potrivit acestuia, oraşul vechi cu străzi şi case monument istoric, încoronate cu frontoane, cornişe şi calcane degradate de timp, balcoane din fier forjat, felinare ce iradiază lumina spre ziduri şi ferestre imemoriale, tot acest univers citadin l-a fascinat pe creator care a afirmat că „Slatina nu e cu nimic inferioară Barbizonului”. De aceea a pictat-o într-o lumină unică sub cupola timpului care curge şi în care cu toţii ne înveşnicim.
„Lipscanii Slatinei în lumina răsăritului solar sau în liniştea nefirească a amiezii, fizionomia hieratică a Bisericii Domneşti «Sfânta Treime», având pe cupole crucile credinţei ortodoxe, oraşul pustiu surprins în ceasurile înserării, siluete graţioase de mirese păşind în alb imaculat spre altar şi taina sfântă a cununiei, infinitul cerului albastru pigmentat cu fuioare de nori lăptoşi sunt doar câteva dintre sclipirile geniului artistic propriu unui pictor înzestrat cu vocaţia tuşei cromatice şi o incontestabilă dexteritate compoziţională”, mai spune Laurenţiu Guţică.
La cei 50 de ani pe care îi aniversează Mihai Coţovanu îşi mărturiseşte nevoalat admiraţia pentru „Şcoala de la Barbizon”, dar nu uită să îşi manifeste cu devoţiune sinceră apartenenţa spirituală la confreria artistică a Şcolii de pictură de la Iaşi. Posesor al unei lucidităţi retrospective demne de admiraţie, având o conştiinţă curată şi un spirit deschis vieţii artistice, Mihai Coţovanu binevesteşte cu sinceritate cultul tradiţiei văzută ca o lumină a moştenirii trecutului ce trebuie pusă în slujba prezentului şi a viitorului. Credinţă, destin şi ideal profesional pe care artistul şi le asumă asumă prin afirmaţia: ,,Caut urmele trecutului, pentru că, dacă nu avem rădăcini, nu avem coroană”.
Mihai Coţovanu a mai expus la Slatina, în toamna anului 2015.
„Creaţia artistică ridică intelectul pe treptele superioare ale desăvârşirii spirituale, dă parfum şi culoare vieţii, dacă se caută adevărul prin artă. Frumosul în artă dezvoltă conştiinţa şi cugetul, spre cele mai profunde cămări ale sufletului, şi se poate ajunge la înţelegerea că noi suntem opera de artă a Marelui Artist. Cred că am fost înzestrat cu acest dar al creaţiei plastice, pentru acest destin destul de greu, dar în aceeaşi măsură la fel de frumos şi sublim. Este darul din gena străbunilor şi a părinţilor mei cărora le mulţumesc”, afirma, atunci, artistul.
