O credință tenace domină politica românească: iluzia că problemele se pot rezolva declarativ, prin lege. Recent, Senatul a oferit un exemplu elocvent prin propunerea privind fracțiile de acțiuni rezultate din consolidările societăților listate. Subiectul pare tehnic, dar reflectă direct modul deficitar în care statul se raportează la proprietate și la angajamentele sale economice.
Publicaţia BusinessEdge.ro scrie într-o analiză că, la începutul anilor ’90, programul de privatizare în masă a distribuit cupoane cetățenilor, transformându-i peste noapte în acționari. Ideea generoasă a eșuat însă din cauza lipsei culturii financiare. Mulți români și-au vândut titlurile pe sume derizorii, în timp ce restul au rămas pasivi. Astăzi, Depozitarul Central înregistrează aproximativ 8,3 milioane de acționari proveniți din acea perioadă, dintre care 4,5 milioane sunt complet inactivi. Acești proprietari nu își încasează dividendele și mulți nici nu știu că dețin aceste titluri.
- Conflictul dintre normalizare și imprescriptibilitate
Problema apare în timpul consolidărilor acțiunilor, când titlurile mici sunt unificate. Fracțiile rămase generează drepturi de creanță. În noiembrie 2024, Camera Deputaților a votat Legea 238/2025, transformând aceste fracții în creanțe cu un termen de prescripție de trei ani, similar dividendelor. Aceasta era o măsură de normalizare.
Senatul a decis însă invers, revenind la forma care face fracțiile imprescriptibile. „Protejăm micul acționar, omul căruia statul i-a dat ceva în anii ’90 și care nu trebuie să piardă acel ceva din cauza unui termen legal”, se invocă drept justificare. Această abordare ignoră consecințele pe termen lung descrise de Frédéric Bastiat: piața încremenește, iar capitalul rămâne blocat.
- Blocaj operațional pentru emitenți
Nicio companie listată la Bursa de Valori București nu a declanșat consolidări semnificative, de teamă să nu rămână cu obligații financiare deschise pe termen infinit. Această situație blochează operațiuni legitime de structurare a capitalului, transformând o piață care a atins o capitalizare record de peste 537 miliarde de lei într-un sistem rigid.
În piețele mature, precum SUA sau Italia, logica este clară: fracțiile sunt răscumpărate în numerar într-un termen definit, închizând astfel chestiunea. În România, Senatul propune opusul, generând o absurditate operațională.
- Incoerența statului față de propria strategie
Cazul este cu atât mai grav cu cât România are o „Strategie națională de dezvoltare a pieței de capital” (2023), aprobată prin Hotărâre de Guvern cu sprijinul OECD. Aceasta vizează lichidarea deținerilor inactive până în 2026. Prin noua propunere, Senatul acționează contrar documentului asumat la cel mai înalt nivel. „O mână semnează strategia, cealaltă o contrazice”, observăm în dinamica actuală a legiferării.
Propunerea Senatului impune și costuri suplimentare de publicitate pentru emitenți, pedepsind transparența. Soluții de compromis, precum un termen de prescripție de cinci ani, au fost ignorate. Această abordare transformă proprietatea micului acționar într-un drept înghețat, pe care nimeni nu îl va exercita vreodată, menținând piața într-o stare de imobilism total.
